Înveşmântare la Mănăstirea „Maica Unităţii” din Viişoara

29.04.2009, Iaşi (Catholica) - În ziua de duminică, 26 aprilie 2009, tânăra Mihaela Coşa, după mai bine de şase luni petrecute în interiorul mănăstirii benedictine de clauzură „Maica Unităţii” de la Viişoara (NT) ca postulantă, a trăit momentul solemn al înveşmântării ei cu haina călugărească a ordinului benedictin, aflăm de pe Ercis.ro. Sărbătoarea aceasta a fost în primul rând a ei, a mănăstirii, a familiei, rudelor şi prietenilor care au ţinut să fie împreună cu cea care a ieşit din mijlocul lor şi care îi asigură acum pe toţi de cea mai caldă comuniune spirituală intermediată de rugăciune.

Ceremonialul monastic de înveşmântare s-a desfăşurat în cadrul Sfintei Liturghii concelebrate de mai mulţi preoţi în capela mănăstirii. În cadrul procesiunii, postulanta a fost însoţită până în faţa altarului de către părinţii ei, urmată de abatesa căreia i-a fost încredinţată. Aceasta, după citirea sfintei Evanghelii, i-a spus: „Mihaela, Domnul te cheamă!”, şi ea a răspuns: „Iată-mă, Doamne!”. După predică, tânăra i-a făcut cunoscut celebrantului principal ce anume cere ea la această Sfântă Liturghie: milostivirea lui Dumnezeu şi binecuvântarea Sa pentru a începe viaţa monastică după Regula sfântului Benedict. Abatesa a ţinut să o mai cerceteze încă o dată, întrebând-o dacă chiar e dispusă să trăiască în mănăstire şi să arate supunere faţă de Regulă şi autoritatea persoanei ei.

Postulanta, în semn de capitulare în mâinile lui Dumnezeu, de sprijinul căruia nu se poate dispensa din cauza nimicniciei pe care şi-o recunoaşte, a răspuns că nu se încrede în puterea ei, ci cu ajutorul Domnului speră să trăiască cât mai bine sfânta Regulă. După înălţarea unui rugăciuni specifice, celebrantului i s-a adus veşmântul religios pe care l-a binecuvântat cu apă sfinţită. Apoi, pentru a arăta despărţirea ei de tot ceea ce este podoabă sau frumuseţe lumească, a tăiat o şuviţă din părul postulantei îngenuncheate în faţa altarului. Abatesa i-a încredinţat veşmântul pe care aceasta l-a îmbrăcat ajutată şi de mama ei.

Celebrantul a făcut cunoscut noul ei nume: sora Maria Cristiana, şi i-a dat o lumânare aprinsă care îl simbolizează pe Cristos, candela paşilor ei. Cuvântul de mulţumire pe care l-a rostit la finalul întregii celebrări a relevat dăruirea ei fără rest lui Dumnezeu: „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru ziua în care m-ai întâlnit, ziua în care privirea ta a aprins în oasele şi în inima mea un foc mistuitor. Cu ajutorul tău am lăsat tot ce aveam: familie, prieteni, proiecte de viitor, ambiţii personale… Astăzi când îmbrac haina monastică, ajută-mă, Doamne, ca, renunţând la omul cel vechi, să devin o făptură nouă”.

Sursa: Ercis.ro

Legături

• Album foto

Imagini