Papi pelerini în numele păcii
02.05.2009, Vatican (Catholica) - În editorialul săptămânal de la rubrica „Octava dies” a Televiziunii Vaticanului, directorul general al Radio Vatican, pr. Federico Lombardi a făcut o retrospectivă a pelerinajelor în Ţara Sfântă făcute de Pontifi, începând cu Papa Paul al VI-lea, pentru a ajunge la Papa Benedict al XVI-lea care se pregăteşte pentru apropiata călătorie în Ţara Sfântă. Radio Vatican ne propune această reflecţie: „Ziua plecării Papei Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă este de acum iminentă. Este călătoria cea mai aşteptată şi poate cea mai angajantă din timpul pontificatului său de până acum. O călătorie de credinţă în primul rând, care este înainte de toate un adevărat pelerinaj: în locurile cele mai sfinte ale istoriei mântuirii şi mai ales locurile întrupării, patimii, morţii şi învierii lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
Pr. Lombardi a arătat că „pelerinajul a devenit o prioritate spontană pentru Pontifi de când călătoriile lor internaţionale au ajuns să fie o posibilitate concretă. Nu întâmplător, pelerinajul în Ţara Sfântă a Papei Paul al VI-lea a fost primul în absolut dintre astfel de călătorii. Moment cu adevărat istoric şi de har pentru Biserica Catolică în timpul celebrării Conciliului, pentru parcursul ecumenic – cu întâlnirea avută cu Patriarhul Atenagoras – pentru invocarea păcii între popoarele din regiune şi din lume. Papa Ioan Paul al II-lea a trebuit să aştepte îndelung înainte de a putea împlini dorinţa acestui pelerinaj, dar apoi a avut bucuria de a-l face cu seninătate, în plin Jubileu, adevărată culme a lungului său pontificat, cu momente de rugăciune de o intensitate sublimă şi cu gesturi memorabile de prietenie şi de apropiere faţă de cele două popoare – evreu şi palestinian – şi faţă de suferinţele lor trecute şi contemporane.
Acum este rândul Papei Benedict al XVI-lea. Ştim cât este de incertă situaţia politică din regiune, cât sunt de fragile perspectivele de pacificare. Chiar şi în aceste condiţii, însă, Papa pleacă la drum cu un admirabil curaj susţinut de credinţă, pentru a vorbi de reconciliere şi de pace. Şi toţi trebuie să-l însoţim, nu doar cu rugăciunea obişnuită ci şi cu acea mobilizare spirituală pe care Papa Ioan Paul al II-lea o numea `mare rugăciune`. Pentru ca Biserica să se reînnoiască la izvoarele sale, unirea dintre creştini să se apropie, iar ura să lase în sfârşit locul împăcării”.
