Masă rotundă pe tema predarea religiei în Europa
06.05.2009, Roma (Catholica) - În după-amiaza zilei de luni, 4 mai 2009, la Strasbourg, la sediul Consiliului Europei, a avut loc prezentarea-dezbatere a cercetării sociologice asupra predării religiei în Europa. Cercetarea a fost condusă de Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene, CCEE, la iniţiativa Conferinţei Episcopale Italiene, CEI, informează Radio Vatican. Au fost prezenţi, între alţii, preşedintele CCEE, Cardinalul Peter Erdo, Arhiepiscop de Esztergom-Budapesta, şi secretarul general al episcopatului italian, Mons. Mariano Crociata.
Corespondenta la Strasbourg a Radio Vatican, Fausta Speranza, a declarat: „Învăţământul cu conţinut confesional reprezintă modelul predominant, dar există contexte în care nu se trece dincolo de disciplina etică. Reprezentanţii Uniunii Europene şi ai Consiliului Europei au reafirmat că, în orice caz, predarea religiei reprezintă o resursă pentru toate societăţile. Mons. Crociata a subliniat importanţa unei Europe care să nu se gândească doar la pieţe ci şi la valori şi care să pună în centrul tuturor preocupărilor persoana. Mons. Aldo Giordano, observator permanent al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, a afirmat că după ani de neîncredere se constată un interes reînnoit pentru faptul religios”. Ea a transmis în continuare reflecţiile Mons. Giordano.
„Pentru mine personal, este şi un moment special de emoţie, deoarece pe 5 mai 1949 a fost înfiinţat Consiliul Europei; eu am sosit aici ca observator al Sfântului Scaun la 1 septembrie anul trecut, iar înainte am fost secretar al Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene, care a realizat această cercetare, deci eu am însoţit cercetarea”. Mons. Aldo Giordano a continuat: „Există o redescoperire că religia este un fapt politic, are o importanţă pentru societate şi pentru politică, şi aici ne găsim puţin într-o ambiguitate, deoarece, pe de o parte, sunt unii care văd că religia a fost adesea folosită sau exploatată chiar pentru poziţii violente, iar şocul de la 11 septembrie 2001 a arătat acest aspect. Pe de altă parte, există o conştiinţă din ce în ce mai mare despre felul în care religia este determinantă pentru pace, pentru solidaritate, pentru convieţuirea dintre popoare. Există o conştiinţă reînnoită a faptului că religia este fundamentală pentru culturi; prin urmare, dimensiunea religioasă este importantă şi pentru întâlnirea dintre culturi.
Referitor la justificarea predării religiei într-o şcoală, observatorul Sfântului Scaun a precizat: „Înainte de toate cred că religia este o ştiinţă, care ca atare are dreptul şi îndatorirea să figureze în curriculum formativ şcolar. Să ne gândim că obiectul religiei este studiat de un număr enorm de ştiinţe… ne gândim la istoria religiilor, la psihologia religiilor, la fenomenologia religiei, la filozofia religiei – pentru a nu vorbi despre teologie, care este ştiinţa specifică a religiei – şi pe de altă parte, la faptul că în şcoală există o dimensiune puternic educativă, ce întrevede legătura dintre educaţie, formare şi religie”. O altă problemă importantă este armonizarea învăţământului confesional cu pluralismul religios din Europa. „Simţim că religia nu este niciodată un fapt generic, abstract, impersonal; religiile au un chip, au o istorie a lor, sunt întâmplări ale istoriei, şi deci învăţământul serios al religiei trebuie să fie, oarecum, confesional, adică legat de o experienţă precisă. Cum se poate concilia cu faptul pluralismului religios în Europa? Aceasta este o întrebare pe care trebuie să o înfruntăm tot mai mult, poate şi la nivel ecumenic şi la nivel interreligios”.
