Papa vine ca frate al musulmanilor şi al evreilor (II)
09.05.2009, Roma (Catholica) - Una din provocările cele mai mari legate de vizita lui Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă este aceea de a reuşi să arate evreilor şi musulmanilor chipul lui Cristos, consideră pr. David Neuhaus. Vicarul patriarhal al comunităţilor catolice de limbă ebraică în Patriarhia latină de Ierusalim, a vorbit pentru Zenit despre călătoria Papei în Iordania, Israel şi în teritoriile Autorităţii Naţionale Palestiniene, programată pentru zilele 8-15 mai. Interviul a apărut tradus pe Ercis.ro, de unde îl preluăm în două părţi. Astăzi ultima parte.
– Această călătorie va fi o oportunitate de întâlnire între catolici, musulmani şi evrei. Ce poate să facă Papa pentru a evita neînţelegeri cu religiile ebraică şi islamică, aşa cum s-a întâmplat cu câteva luni în urmă după iertarea excomunicării Episcopului Richard Williamson, sau cu discursul de la Regensburg la începutul pontificatului său?
– Întâlnirea cu autorităţile ebraice şi islamice reprezintă un element important al acestei călătorii. Sfântul Părinte va merge şi în locurile cele mai importante pentru aceste două tradiţii religioase: Haram al-Shariv (unde va vizita Cupola Stâncii) şi Zidul occidental (Zidul plângerii). Toate acestea vor fi precedate de o adunare interreligioasă în care Papa se va adresa la câteva sute de evrei creştini şi musulmani, activi în dialogul interreligios, în educaţie, în voluntariat, în drepturile umane, în democraţie şi în toleranţă: persoanelor care muncesc ca făcători de pace şi ca promotori ai dreptăţii şi reconcilierii.
Atât evreii cât şi musulmanii aşteaptă cuvinte şi gesturi de reconciliere, ţinând cont de precedentele episoade de tensiune. În acest scop, momentele importante nu vor fi vizitele la autorităţile religioase şi la locurile sacre pentru tradiţiile ebraică şi musulmană, ci şi întâlnirile cu lumea suferindă din regiune. Aceste întâlniri vor fi la rândul lor ocazie pentru Sfântul Părinte de a arăta fraţilor noştri evrei şi musulmani chipul unui frate care le adresează cuvinte de înţelepciune şi de iubire şi care face gesturi de respect şi compasiune.
– Papa a spus că merge ca „Pelerin al păcii” în Ţara Sfântă. Cum poate conducătorul Bisericii Catolice să reprezinte o forţă de pace în această regiune?
– E vorba de o provocare enormă, într-o regiune care prea des pare că nu vrea să întreprindă drumul păcii. Papa nu vine ca lider politic, ci ca lider spiritual şi religios în pelerinaj. Asta înseamnă că are libertatea Duhului şi poate încerca să transforme viziunea celui care în această regiune nu reuşeşte să vadă dincolo de conflict şi de ciocnire. Este puţin probabil că Sfântul Părinte poate să propună o nouă formulă liderilor politici, dar nu am nici o îndoială că el va putea să sublinieze acele elemente care sunt esenţiale pentru un proces de pace şi care totuşi sunt citate rar în discursurile politice care domină regiunea noastră. Iertarea şi compasiunea sunt două din aceste elemente pe care Papa, în întâlnirile sale cu israelienii şi palestinienii, cu siguranţă va voi să le sublinieze.
Papa nu vine ca un rege, ci ca un profet şi un înţelept. Acest lucru îi conferă un anumit grad de libertate de imperativele puterii şi ale politicii, pentru a putea lua în considerare condiţia noastră tristă cu cuvinte de adevăr şi de iubire. Dacă el ar reuşi chiar şi numai să deschidă viziunea noastră pentru a ne arăta ceea ce nu reuşim să vedem – adică faptul că celălalt este un frate al nostru şi nu un duşman al nostru – atunci ne va ajuta să alungăm demonii fricii, suspiciunii şi urii care au colonizat minţile noastre şi inimile noastre.
– Pentru cei care urmăresc călătoria Papei din exterior, puteţi găsi câteva din elementele principale ale contextului cultural de care să ţină cont?
– Pur şi simplu, probabil cei care urmăresc evenimentul vor trebui să înţeleagă că Papa merge în locuri care nu sunt catolice, dar care sunt de tradiţie, istorie şi identitate ebraică (Israel), şi de tradiţie, istorie şi identitate arabă musulmană (Iordania şi teritoriile Autorităţii naţionale palestiniene). Pentru cea mai mare parte a oamenilor Papa nu este păstorul iubit, ci un străin ilustru care reprezintă şi parte a suferinţelor şi dificultăţilor care au caracterizat raporturile dintre evrei şi catolici şi dintre musulmani şi catolici. Noi toţi trebuie să ne rugăm ca această vizită să poată fi un moment important de transformare, în care israelieni şi palestinieni, evrei şi musulmani, să poată vedea în chipul Papei Benedict al XVI-lea chipul lui Isus Cristos, umil, milostiv şi slujitor al fraţilor şi surorilor săi. Aceasta este în definitiv cea mai mare provocare a acestei călătorii.
