Calea iubirii ne conduce la Dumnezeul Treime
08.06.2009, Roma (Catholica) - De la atomi la galaxii, de la particulele minuscule ale universului, „totul provine din iubire, tinde spre iubire, şi se mişcă mânat de iubire”: este una din frumoasele imagini pe care Papa Benedict al XVI-lea le-a folosit duminica trecută, 7 iunie, la întâlnirea pentru rugăciunea Angelus în solemnitatea Preasfintei Treimi. Recurgând la o analogie sugerată de biologie, Papa a afirmat de asemenea că „fiinţa umană poartă în `genomul` propriu urma profundă a Treimii, a lui Dumnezeu-Iubire. Asupra acestei reflecţii s-a oprit Arhiepiscopul italian de Chieti-Vasto, Bruno Forte, intervievat de redacţia centrală a Radio Vatican.
„Inspiraţia profundă a cuvintelor Papei Benedict al XVI-lea asupra Treimii o constituie desigur teologia augustiniană. Ştim cât de mult Joseph Ratzinger îl iubeşte pe Sfântul Augustin, cât de mult l-a studiat; în tratatul `De Trinitate` sunt pagini extraordinare în care Augustin prezintă Treimea în lumina contemplării misterului iubirii. În alte cuvinte, Augustin spune: Vides Trinitatem si caritatem vides – Vezi Trinitatea dacă vezi iubirea. Deci iubirea este acolo unde sunt mereu cei doi – cel care iubeşte şi cel care este iubit – iar legătura lor de unitate este cheia pentru a păşi, fie chiar cu modestele noastre capacităţi şi rămânând în vârful picioarelor în pragul de la intrare, în misterul divin al unui Dumnezeu care este eternul iubitor, Tatăl, şi eternul iubit, Fiul, şi legătura lor de iubire, Duhul Sfânt. Acesta este mesajul forte, exprimat în limbajul ştiinţei şi al biologiei, pe care Papa Benedict ni l-a transmis vorbind despre Preasfânta Treime înscrisă în genomul uman, adică în însăşi vocaţia omului de a fi el însuşi şi a fi atare în iubire”.
În Anul Astronomiei, Papa a subliniat că Universul provine şi tinde spre iubire, ca un ecou al versului lui Dante: „Iubirea care mişcă soarele şi celelalte stele”. „Acest lucru este în mod cert un ecou prezent în profunda cultură teologică, literară şi spirituală a Papei Benedict al XVI-lea. Şi, fireşte, în această contemplaţie a reţelei de raporturi ce guvernează universul şi care este fundamental o reţea de sinergii, deci de relaţii de iubire – am putea spune – este o urmare mai departe a căii augustiniene despre `vestigia Trinitatis – urmele Trinităţii`. Augustin se va concentra apoi în mod special asupra psihologiei omului şi va vedea deci Treimea printr-o analiză a inteligenţei, a memoriei, a iubirii. Papa Benedict al XVI-lea extinde această lectură a amprentei trinitare în fiinţa umană la armonia şi la sinergia care guvernează toate forţele universului”.
Pentru a explica inexplicabilul mister al Preasfintei Treimi, Sfântul Părinte a făcut referinţă la ceea ce este uşor de înţeles şi trăit de fiecare om: iubirea. „Cred că această cale este calea privilegiată pentru a intra în misterul trinitar. Ca atare ne-a fost prezentată de Papa şi cred că este foarte frumos, întrucât are şi un puternic impact catehetic-pastoral. Şi în aceasta, Papa Benedict al XVI-lea, liber, fireşte, în raport cu Augustin, de legăturile influenţei gândirii existenţialiste a lumii antice, se deschide spre o perspectivă mai personalistă şi existenţialistă şi ne ajută să contemplăm Trinitatea de-a lungul căii iubirii de o manieră simplă şi profundă. Cred că este un aport frumos la kerigma, la vestirea Dumnezeului-iubire care este vestirea Dumnezeului Unul-Întreit.
