Corpus Domini, o manifestare a lui Dumnezeu
14.06.2009, Vatican (Catholica) - Ca în fiecare duminică, Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit astăzi cu credincioşii pentru rugăciunea Angelus. Pentru mulţi catolici astăzi este ziua celebrării sărbătorii Corpus Domini, a amintit Pontiful, vorbindu-le celor prezenţi despre Euharistie şi Dumnezeu. Vă prezentăm în continuare traducerea alocuţiunii Sfântului Părinte, în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Se celebrează astăzi în diferite ţări, între care Italia, Corpus Domini, sărbătoarea Euharistiei în care Sacramentul Trupului Domnului este purtat solemn în procesiune. Ce înseamnă pentru noi această sărbătoare? Ea ne face să ne gândim nu doar la aspectul liturgic; în realitate, Corpus Domini este o zi care implică dimensiunea cosmică, cerul şi pământul. Evocă înainte de toate cel puţin în emisfera noastră acest anotimp atât de frumos şi parfumat în care primăvara trece de-acum spre vară, soarele este strălucitor pe cer iar pe câmpuri se coace grâul. Sărbătorile Bisericii, la fel ca cele ebraice, ţin de ritmul anului solar, de la semănat la recoltare. Acest lucru apare în mod special în solemnitatea de azi, în centrul căreia stă semnul pâinii, rod al pământului şi al cerului.
De aceea pâinea euharistică este semnul vizibil al Aceluia în care cer şi pământ, Dumnezeu şi om, au devenit una. Şi aceasta arată că legătura cu anotimpurile nu este pentru anul liturgic ceva pur exterior. Solemnitatea Trupul Domnului este intim legată de Paşte şi de Rusalii: moartea şi învierea lui Isus şi revărsarea Spiritului Sfânt sunt premisele ei. În afară de aceasta, ea este strâns legată de sărbătoarea Preasfintei Treimi, celebrată duminica trecută. Numai datorită faptului că Dumnezeu este relaţie, poate să existe legătură cu El; şi numai pentru că El este iubire, poate să iubească şi să fie iubit. Astfel Corpus Domini este o manifestare a lui Dumnezeu, o atestare că Dumnezeu este iubire. Într-un mod unic şi special, această sărbătoare ne vorbeşte despre iubirea divină, despre ceea ce este şi despre ceea ce face. Ne spune, de exemplu, că El se regenerează dăruindu-se, se primeşte dându-se, nu se diminuează nici nu se consumă cum cântă un imn al Sfântului Toma de Aquino: nec sumptus consumitur. Iubirea transformă orice lucru, şi deci se înţelege că în centrul sărbătorii de azi a Trupului Domnului stă misterul transubstanţierii, al schimbării substanţei, semn al lui Isus-Caritate care transformă lumea.
Privindu-L şi adorându-L, noi spunem: da, iubirea există şi fiindcă există, lucrurile pot să se schimbe în mai bine iar noi putem spera. Speranţa care provine din iubirea lui Cristos ea este aceea care ne dă forţa de a trăi şi de a înfrunta dificultăţile. De aceea cântăm, în timp ce purtăm în procesiune Preasfântul Sacrament; cântăm şi îl lăudăm pe Dumnezeu care s-a revelat ascunzându-se în semnul pâinii frânte. De această Pâine avem nevoie toţi, deoarece lung şi anevoios este drumul spre libertate, dreptate şi pace. Ne putem imagina cu câtă credinţă şi iubire Preasfânta Fecioară a primit şi adorat în inima ei Sfânta Euharistie! De fiecare dată era pentru ea ca şi cum ar primi întreg misterul Fiului ei Isus: de la zămislire până la înviere. Femeie euharistică – a numit-o veneratul meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea. Să învăţăm de la ea să reînnoim continuu comuniunea noastră cu Trupul lui Cristos, pentru a ne iubi unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit.
