Cardinalul Hummes către preoţi: redescoperiţi rolul misionar
17.06.2009, Roma (Catholica) - La doar câteva zile de începutul Anului Preoţiei, la 19 iunie, prefectul Congregaţiei pentru Cler i-a invitat pe preoţi să redescopere propriul rol misionar. Într-un interviu acordat ziarului „Avvenire”, Cardinalul brazilian Claudio Hummes a subliniat că iniţiativa se naşte dintr-o exigenţă profundă de „a stimula ulterior spiritualitatea preoţilor în lumea de astăzi”, „determinată de o cultură postmodernă, secularizată, relativistă, laicistă, care nu iubeşte religia şi care, mai mult, ar vrea s-o izoleze în sfera privată”.
Departe de „a demoniza această nouă cultură deplângând o lume care nu mai există sau visând un viitor care nu există”, trebuie amintit că şi ea „trebuie să fie evanghelizată”, a afirmat el. Pentru aceasta, preoţii trebuie „să redescopere propriul rol misionar. Anul Preoţiei, a amintit Cardinalul, are şi un alt obiectiv important: „să-i încurajeze pe preoţi şi să-i stimuleze în a continua în slujirea lor faţă de Biserică şi faţă de toată omenirea”. De fapt, în ultimii ani „presa mondială a dat o importanţă cu adevărat excepţională delictelor săvârşite de preoţi, cum ar fi pedofilia şi slăbiciunile referitoare la lipsa de respectare a celibatului”. „Aceste lucruri s-au întâmplat. Şi cel care s-a pătat cu delicte este corect să fie supus justiţiei ecleziastice şi civile”, a admis el, însă „aceste cazuri triste se referă o cotă cu adevărat minimă dintre preoţi”, cea mai mare majoritate dintre ei „trăieşte cu fidelitate propria slujire, desfăşurând şi o slujire preţioasă faţă de societate în domenii cum ar fi educaţia, asistenţa, ajutorarea săracilor”.
Pentru aceasta, convocarea Anului Preoţii este înţeleasă şi ca îndemn adresat preoţilor sfinţi să ducă înainte propria misiune chiar şi în condiţiile dificile de astăzi. Pentru „a înfrunta provocările lumii şi a se propune ca martor credibil al evangheliei”, a spus prelatul, „este necesar mereu ca fiecare preot să poată trăi încontinuu întâlnirea personală cu Isus Cristos, în cuvântul lui Dumnezeu şi în Euharistie”. „Pentru a obţine acest har, este necesar mereu să ne rugăm pentru preoţi şi cu preoţii”. La fel de necesar, a adăugat el, este „să se aprofundeze identitatea sacerdotală, care nu este aceea a laicilor”. De fapt, laicii „sunt foarte importanţi, dar nu pot lua locul preoţilor”.
Conform Cardinalului, „în cea mai mare majoritate, preoţii sunt mulţumiţi de viaţa lor. Dar nu lipsesc cei care trăiesc în dificultăţi. Este important ca preoţii să trăiască bucuroşi propria slujire. Atunci când preoţii sunt fericiţi, toată comunitatea simte asta şi chiar şi vocaţiile pot să înflorească mai uşor”. În acelaşi mod, a amintit că preocuparea pentru clerul propriu trebuie să fie „o prioritate absolută a unui Episcop”, „pentru că un Episcop fără preoţii săi nu poate face mult, este ca un om fără membre”. „Biserica merge cu picioarele preoţilor. Ei sunt în linia întâi. Dacă se opresc, Biserica încetineşte în mod dramatic. Dacă sunt slăbiţi din punct de vedere spiritual, Biserica slăbeşte. Pentru aceasta, între Episcopi şi cler trebuie să existe o comuniune afectivă şi efectivă”.
Cât priveşte laicii, „trebuie să-i ajute pe preoţii lor din punct de vedere uman şi spiritual. Trebuie să-i întărească prin stima lor, prin afecţiunea lor, prin consideraţia lor” şi „trebuie să se roage pentru preoţii lor, pentru sfinţirea lor”. Rugăciunea este importantă „şi pentru a trezi noi vocaţii”, a încheiat Cardinalul, „pentru că dacă într-o parohie există un preot fericit, atunci tinerii văd în el un model şi chemarea Domnului găseşte astfel un teren mai fertil pentru a fi primită”.
