Slujbe de pomenire pentru Patriarhul Teoctist
27.07.2009, Bucureşti (Catholica) - Sâmbătă, 25 iulie 2009, după Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala patriarhală din Bucureşti, PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, înconjurat de preoţi şi diaconi ai Catedralei şi consilieri din Administraţia Patriarhală, a săvârşit o slujbă de pomenire pentru Părintele Patriarh Teoctist, la comemorarea a doi ani de la trecerea sa la cele veşnice. PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat, de asemenea, o slujbă de pomenire a predecesorului său şi a rostit un cuvânt de omagiere a personalităţii acestuia, în biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol.
„La doi ani de la trecerea sa la Domnul, rămâne viu în conştiinţa noastră şi în rugăciunile noastre, pentru că a fost un iubitor de Biserică şi de neam”, a spus PF Daniel. „A fost un cultivator al comuniunii frăţeşti între Bisericile Ortodoxe surori, un promotor al dialogului şi cooperării cu alte biserici, ca mărturie adusă în lumea de astăzi, într-o lume din ce în ce mai secularizată, şi un om cu o deosebită atenţie pentru viaţa monahală. […] (Din grija sa) s-au înfiinţat foarte multe şcoli de teologie în care tineri şi tinere s-au pregătit pentru a deveni profesori şi profesoare de religie, asistenţi şi asistente sociale. De asemenea, s-au înfiinţat secţii de patrimoniu pentru conservarea şi restaurarea patrimoniului cultural sacru, a icoanelor, a cărţilor de slujbă şi, desigur, s-au deschis şi noi secţii de pictură bisericească, pentru a arăta că arta aceasta a pictării icoanelor sfinte nu rămâne înţepenită undeva, într-un moment al istoriei.”
De asemenea, PF Daniel a subliniat sensibilitatea predecesorului său faţă de eroii neamului nostru şi preţuirea dată vieţii monahale. „A fost frate de mănăstire de la vârsta de 14 ani şi a avut o conştiinţă a valorii vieţii monahale în istoria poporului român. A fost călugăr în părţile Neamţului, la Mănăstirea Bistriţa, apoi la Mănăstirea Neamţ, şi a plecat de la Vorona, care era o mănăstire de călugări în vremea aceea, apropiată de satul său, Tocileni, din judeţul Botoşani. A fost călugăr la Cernica, iar această preţuire a monahismului s-a văzut şi prin faptul că în timpul arhipăstoririi sale s-a înmulţit numărul de mănăstiri din ţara noastră, în Arhiepiscopia Bucureştilor, precum şi în alte părţi, astfel încât, împreună cu Sfântul Sinod, a contribuit la aproape dublarea numărului de mănăstiri şi schituri pe teritoriul României, după schimbările din 1989.”
