Pelerinajul tradiţional la Nicula în cinstea Maicii Domnului
17.08.2009, Cluj (Catholica) - Cu ocazia marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului, şi în acest an s-a desfăşurat pelerinajul greco-catolic la Nicula. Vineri, 14 august 2009, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, a condus procesiunea, pe jos, de la capela greco-catolică din Gherla până la biserica parohială din Nicula. Episcopul eparhial a fost însoţit pe acest drum de Mons. Mihai Todea, Vicar general, pr. Ioan Monoşes, protopop de Gherla, mulţi preoţi, credincioşi şi persoane consacrate, între care surori din Ordinul „Sfântului Vasile cel Mare”. Pelerinii au fost primiţi la biserica parohială din Nicula de către pr. Patriciu Sălăjan, parohul greco-catolic de Nicula, după care Episcopul, preoţii şi studenţii teologi au celebrat slujba Vecerniei şi a Paraclisul Maicii Domnului, în incinta bisericii pline de credincioşi, aflăm de pe BRU.ro.
În acest cadru, PS Florentin a rostit un cuvânt de învăţătură în care a amintit şi de semnificaţia profundă a pelerinajului creştin: „Pelerinajul este una dintre formele specifice de manifestare a Bisericii, un moment de rugăciune şi un moment de asceză. Pelerinajul este menit să ne aducă aminte că suntem cu toţii pelerini pe acest pământ, suntem pulbere şi în pulbere ne vom întoarce, după cum a spus Domnul lui Adam. Să ne amintim că suntem pieritori şi nimeni, niciodată, nu va fi veşnic pe pământ – cum spune şi psalmistul – indiferent dacă este bogat sau sărac. De asemenea, pelerinajul ne aminteşte şi de faptul că şi averea noastră este pieritoare – să încercăm pentru puţin timp să fim lipsiţi de comoditate, să ne supunem ploii, vântului, arşiţei soarelui şi să înţelegem ce înseamnă a fi om simplu. A parcurge un timp de pelerinaj înseamnă a parcurge şi un timp de nesiguranţă, a nu şti ce urmează, pentru că în această viaţă ne putem aştepta la orice. De aceea, este nevoie ca în timpul pelerinajului să fie rugăciune, pentru ca să învăţăm că timpul vieţii acesteia se trăieşte cu rugăciune. Siguranţa nu o dobândim de la oameni, ci numai de la Dumnezeu”.
Sâmbătă, 15 august, de la ora 10, în curtea bisericii parohiale din Nicula, Preasfinţia Sa Florentin şi preoţii prezenţi, între care preoţii protopopi de Gherla, Dej, Bistriţa, Târgu-Lăpuş, au celebrat Sfânta Liturghie arhierească de sărbătoare, în cadrul căreia a continuat şi tradiţia hirotonirilor, fiind ridicat la treapta diaconatului tânărul subdiacon Ioan Ureche. În această zi au sosit la biserica parohiei Nicula aproximativ 1000 de credincioşi din Protopopiatul de Gherla şi din alte protopopiate ale Eparhiei, un grup de Surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare împreună cu Maica Superioară Valentina, părinţi bazilieni, persoane consacrate din alte ordine şi congregaţii religioase. De asemenea, au fost prezente membre ale Reuniunii Mariane precum şi un grup de copii din tabăra „Ecumenica” – Târgu-Lăpuş, însoţiţi de îndrumătorii lor, pr. Silviu Hodiş şi soţia sa. Înainte de celebrarea liturgică, a fost binecuvântat noul foişor amplasat în curtea bisericii.
În predica la Sfânta Liturghie, PS Florentin a amintit învăţăturile de credinţă ale Bisericii despre Maica Domnului, şi apoi a pus la picioarele Maicii Sfinte situaţia Bisericii Greco-Catolice, locurile unde Preasfânta Fecioară Maria a fost cinstită: „Cele peste 22 de mănăstiri greco-catolice dintre care nici una nu a fost retrocedată, între care se află şi biserica de zid a Mănăstirii Nicula. Este necesar să facem şi o precizare, pentru că încă nu s-au luat acele indicatoare pe care scrie că Mănăstirea Nicula este `Monument istoric din secolul al XVI-lea`. Dar în secolul al XVI-lea nu exista nimic pe acel deal. Tradiţia iconografică despre care se vorbeşte la Nicula a început la graniţa dintre secolul al XVII-lea şi secolul al XVIII-lea, şi a început de la Icoana miraculoasă care a plâns. Se încearcă falsificarea istoriei prin ideea că existau la Nicula călugări care făceau icoane pe sticlă şi această şcoală iconografică a generat pelerinajele la Nicula. Adevărul documentat istoric este cu totul altul: pentru noi, momentul Nicula începe cu acel miracol prin care Dumnezeu a lăsat ca Icoana Preasfintei Fecioara Maria să verse lacrimi în biserica parohială de la Nicula, fapt constatat în scris şi cu numele multor credincioşi”.
„Aceasta a generat apoi un conflict care a ajuns la Viena şi, prin poruncă împărătească s-a dispus ridicarea unei noi biserici de lemn pe dealul din apropierea parohiei, pentru ca icoana să fie a tuturor celor care doresc să se închine ei. Se vede cum această icoană are de la început o ţinută ecumenică, cu atât mai mult în momentul în care începe cinstirea ei. Dar pe dealul de la Nicula a existat doar o biserică din lemn, care era frecventată de pelerini la momente de sărbătoare. Treptat s-au mai construit anexe, locuri de adăpost pentru pelerinii care soseau de la drum lung. Comunitate monastică în acest loc a existat doar din anul 1936 – momentul în care Episcopul Iuliu Hossu, prin Decret Episcopal, a rânduit ca Mănăstirea să fie încredinţată Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. Cu acele momente încep perioadele de glorie ale pelerinajelor la Nicula. Acest loc rămâne pentru noi un loc sfânt”. Preasfinţia Sa Florentin a dat apoi citire unui discurs rostit înainte de 1948, sus, la Mănăstire, de către Cardinalul Iuliu Hossu, despre Preasfânta Fecioară Maria, despre nădejdea şi credinţa în rugăciune a neamului românesc, care a rămas mereu aproape de Dumnezeu, purtând în suflet Icoana Fiului şi a Maicii Sfinte.
Legături
Imagini
