Africa poate fi un exemplu pentru coexistenţa paşnică

03.09.2009, Roma (Catholica) - Africa are potenţialul de a deveni pentru restul lumii un exemplu privind coexistenţa paşnică între religii, în special cu islamul, a afirmat Mons. Chidi Denis Isizoh, membru al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios. Într-un interviu din L`Osservatore Romano, publicat în 28 august 2009, el vorbeşte despre temele care vor fi discutate în apropiatul Sinod pentru Africa, planificat pentru luna octombrie. Nativ din Nigeria, Mons. Isizoh a explicat că experienţa dialogului între religii este trăită zilnic în Africa, în toate domeniile şi la toate nivelele. El a adăugat că conflicte există doar în câteva ţări.

În majoritatea locurilor, creştinii, animiştii şi musulmanii trăiesc şi muncesc împreună, deşi religia joacă un rol central în vieţile lor, nefiind ceva separat de alte activităţi ale vieţii. Monseniorul a declarat că dialogul dintre religii se bazează „pe viaţă şi cooperare, în care fiecare persoană îşi exprimă idealurile religiei sale: a fi bun cu semenii, a fi cinstit, a-i ajuta pe cei în dificultăţi, a pune banii şi talentele la dispoziţia binelui comun al oamenilor, a participa la luarea de decizii şi a lupta împotriva crimei”. El a arătat că în cazul islamului şi al altor credinţe, relaţia este bună în majoritatea ţărilor, şi conflictul este mai mult excepţia. „Aceasta este o veste bună adesea nerelatată de mijloacele de comunicare în masă”. În cazurile de conflicte, adesea liderii politici şi în special grupurile de interese „manipulează sentimentele religioase pentru a-şi atinge propriile lor obiective”.

Preotul a comentat tema apropiatului Sinod: „Biserica din Africa în slujba reconcilierii, a dreptăţii şi a păcii”. El a declarat că unul dintre principalele obstacole în calea păcii pe continent este moştenirea colonialismului. „În principal, ţările africane suferă consecinţele fuziunii inadecvate şi forţate dintre diferitele popoare – pe care mass-media le descrie adesea ca grupuri tribale – realizate de colonialism”. Această împărţire arbitrară a teritoriului a cauzat întotdeauna tensiuni între aceste popoare şi lupte pentru puterea de a controla resursele. Mons. Isizoh a adăugat: „Este adevărat că după mulţi ani, ţările mai mici cu mai puţine grupuri etnice au putut să accepte această uniune forţată, dar cele mai mari vor trebui să negocieze şi să caute compromisuri timp de mulţi ani”.

Acesta este unul dintre factorii care creează cele mai multe obstacole în dezvoltarea acestor ţări, alături de „lăcomie, dorinţa de îmbogăţire imediată, corupţie şi lipsa de încredere în liderii politici”. Mons. Izisoh a declarat: „Cu toţii ne rugăm pentru succesul Sinodului. Alegerea temei arată că Biserica africană este vitală în responsabilitatea ei faţă de continent”. Biserica, subliniind reconcilierea, „este glasul celor fără glas”, a continuat preotul. „Ea vorbeşte în numele celor oprimaţi şi marginalizaţi din societate. Ea conduce persoanele rănite la reconciliere. Felul în care trebuie să se facă acest lucru va fi poate unul dintre cele mai importante puncte de discuţie la apropiatul Sinod”.