Mons. Vladimir Ghika, comemorat la o mănăstire din Franţa
03.10.2009, Bucureşti (Catholica) - Grupul de prieteni ai cauzei de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika, în special Maria Sander şi sr. Antoneta Vlaicu, au organizat la Auberive o expoziţie de fotografii, o serată de comunicări şi mărturii şi o dimineaţă de rugăciune. Totul a fost posibil şi datorită implicării parohiei din Auberive, preot şi credincioşi, având şi binecuvântarea Episcopului locului. Istorisirea vieţii părintelui Vladimir, mai ales a perioadei în care a fondat chiar în acea mănăstire comunitatea „Sfântul Ioan”, mărturiile membrilor familiei sau a istoricilor, ca şi vizionarea filmului „Scrisori fratelui meu în exil” au umplut seara şi inimile publicului reunit în fosta capelă a lăcaşului devenit muzeu.
La Sfânta Liturghie, şi în momentele de dialog de duminică, a fost punctată spiritualitatea Monseniorului, mai ales că era chiar ziua memoriei Sfântului Vicențiu de Paul, cel a cărui moştenire a influenţat mult viaţa lui Vladimir Ghika. „Am avut şi bucuria de a întâlni o persoană care l-a cunoscut pe Monseniorul, o fiică a Auberivului, cum vrea să fie amintită, care avea 4-5 ani când îl vedea pe părintele Vladimir mergând la biserică, iar prezenţa acestuia nu putea fi trecută cu vederea, pentru că impresiona întotdeauna”, a relatat, după eveniment, pr. Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare a Mons. Vladimir Ghika. „Pe noi, cei prezenţi la biserică din Auberive în duminica de 27 septembrie”, a adăugat pr. Ungureanu, „ne-a impresionat amintirea dânsei şi facem tot posibilul să menţinem vie această memorie, pentru că suntem convinşi că aceasta ajută atât la cauza de beatificare, dar mai ales ne ajută să fim mai buni, după exemplul Monseniorului Vladimir Ghika.”
La abaţia din Auberive, mons. Vladimir Ghika a înfiinţat, în anul 1924, cu aprobarea Suveranului Pontif, o comunitate religioasă de avangardă la acea vreme: Comunitatea Fraţilor şi Surorilor Sfântului Ioan. Din lipsa mijloacelor materiale, comunitatea s-a destrămat, iar abaţia a fost încredinţată călugărilor benedictini. Astăzi este un aşezământ cultural.