LC: Sfântul Ioan Leonardi
02.11.2009, Italia (Catholica) - „În Anul Preoţiei, declarat de Papa Benedict al XVI-lea, din iunie 2009 până în iunie 2010, vă oferim în fiecare număr câte o biografie de sfânt preot, prin bunăvoinţa Editurii Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, director pr. Ştefan Lupu. La această editură a apărut lucrarea `Martiri şi sfinţi din Calendarul roman`, de Enrico Pepe, lucrare din care sunt luate aceste biografii”, ni se aminteşte în numărul pe octombrie 2009 al revistei Lumea Catholica. Al doilea din această serie de sfinţi preoţi este Sfântul Ioan Leonardi, despre care Papa Benedict al XVI-lea a vorbit în cadrul audienţei generale de miercuri, 7 octombrie 2009.
Născut la Diecimo di Borgo, la Mozzano, în provincia di Lucca, Ioan Leonardi a studiat iniţial farmacia. „Strălucit şi curajos cum era, a reuşit să-şi câştige stima altor tineri şi, sub conducerea unui părinte dominican, a fondat asociaţia numită a columbinilor, cu scopul de a-şi sufleca mânecile, şi, în loc să piardă timpul în discuţii, a se pune în slujba săracilor, a bolnavilor, a pelerinilor şi, mai presus de toate, a preda copiilor doctrina catolică. Între timp, creştea în el dorinţa de a se consacra total lui Dumnezeu, şi astfel a cerut să intre la franciscani, dar aceştia nu l-au primit. Confesorul său l-a sfătuit atunci să se pregătească pentru preoţie. Ioan a lăsat deoparte studiile de farmacie şi le-a început pe cele teologice”.
„Sfinţit preot în 1571, Episcopul i-a încredinţat biserica San Giovanni della Magione, din Lucca. Ajutat de columbinii săi, a instituit o şcoală de cateheză pentru copiii din cartier, care a avut un aşa succes, încât Episcopul i-a încredinţat învăţarea doctrinei creştine mai întâi în toate bisericile din Lucca, şi apoi în cele din întreaga Dieceză. Pentru a-şi împlini această misiune, el a fondat Societatea Doctrinei Creştine, care primea laici şi laice dornici de a se dedica predării catehezei copiilor şi celor mari… Pentru aceşti cateheţi şi pentru parohi, Leonardi a scris un opuscul care a avut multe ediţii: Doctrina creştină învăţată de parohi în parohiile lor copiilor oraşului Lucca şi Diecezei sale. A ţinut cont, însă, de faptul că în timp ce cateheţii, prin exemplul şi învăţătura lor, nu numai că formau pentru viaţa creştină grupuri numeroase de copii şi tineri, dar operau în acelaşi timp şi multe convertiri printre cei adulţi, nu existau preoţi pregătiţi să culeagă asemenea roade în ministerul Spovezii şi al direcţiunii spirituale”, şi a fondat atunci Confraternitatea Preoţilor Reformaţi, cunoscută mai apoi sub numele de Clericii Regulari ai Maicii lui Dumnezeu.
Deranjându-i pe „unii clerici laxişti şi alţi laici care deţineau puterea politică în oraş”, care se simţeau „ameninţaţi de opera de reformă şi de ascendentul pe care sfântul îl dobândea înaintea poporului”, Leonardi a atras asupra sa persecuţia din partea lor, aceştia obţinând chiar şi expulzarea lui pentru totdeauna din Lucca, „pe motiv că a tulburat ordinea publică”, şi de asemenea reuşind „să semene dezbinare nu numai între credincioşi, ci chiar şi în comunitatea sfântului”. Ioan Leonardi a rămas astfel la Roma: „Oraşul toscan pierdea pe unul dintre cei mai buni apostoli ai săi şi Roma câştiga unul dintre cei mai valizi colaboratori în reforma bisericească deja în act. De fapt, Papii timpului apreciau nu numai sfinţenia lui Leonardi, ci şi calităţile sale diplomatice, astfel încât i-au încredinţat misiuni foarte delicate şi dificile, unde alţi prelaţi nu reuşiseră”.
„Chiar dacă Leonardi nu a pierdut niciodată speranţa de a face pace cu oraşul Lucca, el a fost sfătuit să deschidă o casă la Roma, unde se bucura de respectul Papei şi avea atâţia prieteni. Comunitatea preoţilor reformaţi, cei mai credincioşi fondatorului, s-a stabilit la Santa Maria in Portico, şi noua congregaţie a fost pusă sub protecţia Cardinalului Baronius. Acesta, urmând sfatul lui Filip Neri, a voit ca Leonardi să fie din nou ales superior general, în ciuda protestelor continue ale celor din Lucca, şi s-a străduit în toate felurile să favorizeze dezvoltarea noii fundaţii”. Mai apoi l-a întâlnit pe „preotul spaniol G.B. Vives şi, împreună cu el, a fondat seminarul ce va pregăti la Roma preoţi pentru misiuni. A luat astfel fiinţă ceea ce mai târziu a devenit Collegio Urbano de Propaganda Fide. Aceasta a fost ultima operă ieşită din inima şi din mintea Sfântului Ioan Leonardi”.
