Cardinalul Peter Erdo despre rolul creştinismului în Europa
26.11.2009, Iaşi (Catholica) - Aflat la sediul Episcopiei de Iaşi cu ocazia întâlnirii de dialog dintre Consiliile permanente ale Conferinţelor Episcopilor din Ungaria, România şi Republica Moldova, desfăşurată în perioada 23-25 noiembrie 2009, Cardinalul Peter Erdo, preşedintele Consiliului Conferinţei Episcopilor din Europa (CCEE) şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor din Ungaria, a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări. Interviu, solicitat de pr. Cornel Cadar, a fost publicat pe Ercis.ro. Îl preluăm integral în continuare.
– Eminenţă, sunteţi la Iaşi pentru a participa la schimbul de experienţă care are loc între membrii consiliilor permanente ale Conferinţelor Episcopilor din trei ţări. Cum s-a desfăşurat dialogul fratern cu Episcopii din România şi din Republica Moldova?
– Întâlnirea de la Iaşi este o continuare a celei de la Budapesta de anul trecut. De altfel, în ultimii ani s-au desfăşurat asemenea întâlniri între episcopii din ţările Europei Centrale şi de Est. Ne-am întâlnit la Iaşi cu scopul de a ne cunoaşte, de a face un schimb de informaţii despre viaţa bisericească din ţările noastre şi totodată pentru a ne informa reciproc asupra programelor pastorale pe care le avem, asupra dificultăţilor şi reuşitelor. Au stat în centrul atenţiei raporturile pe care le avem cu celelalte culte, şcoala, minorităţile, metodele pastorale, vocaţiile etc. A fost un dialog fructuos. Episcopul de Iaşi a fost o bună gazdă. Întâlnirile trebuie continuate.
– Se observă tot mai mult o marginalizare a creştinismului. Eminenţă, cum vedeţi rolul creştinismului în Europa?
– Creştinismul este şi trebuie să fie sufletul întregii Europe, din punct de vedere istoric, deoarece constituie baza culturală a tuturor acestor popoare care trăiesc pe continentul nostru, dar şi deoarece creştinismul transmite un mesaj despre om, despre locul lui în univers, despre raportul dintre om şi Dumnezeu şi despre întrupare. Prin credinţa noastră, putem întări respectul demnităţii umane. Fără acest respect, nici chiar drepturile fundamentale ale omului nu au o bază. Se pot inventa mereu noi drepturi umane, dar, dacă lipseşte fundamentul, totul rămâne unilateral şi sfârşeşte prin a viola celelalte drepturi. Prin urmare, sunt convins că creştinismul este elementul de existenţă al Europei, chiar dacă, fireşte, nu se identifică cu statele şi statele nu vor să se identifice cu nici o confesiune religioasă, însă statele trebuie să respecte prezenţa comunităţilor religioase în societate, deoarece aceste comunităţi sunt purtătoare de valori pe care statul nu este capabil să le producă. Am văzut, de exemplu, că în perioada comunistă statul voia să conducă viziunea asupra lumii, aproape ca o pseudoreligie, dar după căderea comunismului, la noi nu mai există marxişti, deci statul nu era capabil să producă o viziune asupra lumii.
– Din octombrie 2006 sunteţi preşedinte al Consiliului Conferinţei Episcopilor din Europa. Care sunt priorităţile acestui organism? Ce anume urmăresc cele 34 de conferinţe care fac parte din CCEE?
– Priorităţile sunt, pe de o parte, ocazionale, ca de exemplu, în acest an, protejarea lumii create, chiar şi pentru că în acest an avem întâlnirea de la Copenhaga, fiind o chestiune de importanţă deosebită. Apoi, mai avem un program de colaborare cu Africa, există comisii speciale ale organizaţiei noastre pentru şcoli, universităţi şi tineret. Există şi o comisie pe care am îmbogăţit-o, care se numeşte „Veritas in caritate”, care se ocupă de problemele sociale, chiar şi de migraţie, pastoraţia minorităţii ţigane etc., precum şi de chestiuni sociale, precum dreptate şi pace. Avem apoi alte structuri, ca, de exemplu, pentru grija faţă de vocaţii. Avem din ce în ce mai mult provocarea ecumenică, adică raporturi diferenţiate cu alte Biserici. Avem Forumul Catolic-Ortodox European pe care l-am început anul trecut la Trento şi tema noastră era familia, iar aproape toate Bisericile Ortodoxe din Europa, inclusiv cea română, erau reprezentate, iar la finalul acestui forum am publicat un volum amplu conţinând actele acelei întâlniri şi am avut chiar şi o declaraţie finală în care recunoaştem ceea ce, la Sibiu, nu toţi voiau să accepte, anume demnitatea vieţii umane de la concepere până la moartea naturală. În această privinţă gândim la fel ca ortodocşii, avem o unitate.
– Dacă privim în Europa, sunt ţări în care numărul creştinilor este în scădere, participarea la Liturghia duminicală este mică, lipsesc vocaţiile, preoţi sunt tot mai puţini… Avem motive de speranţă?
– Motivele noastre de speranţă nu stau niciodată în statistici sau în sociologie, ci în harul lui Dumnezeu. Dacă, pe de o parte, unele practici pastorale nu par aşa de eficiente, pe de altă parte, este provocarea misiunii. În Europa, în multe oraşe mari, se celebrează misiuni orăşeneşti, nu doar la nivel de parohie, ci la nivelul întregului oraş, chiar şi în piaţa publică. Există manifestări care implică tinerii, care implică toate categoriile din societate, aşa cum a fost în anul 2007 la Budapesta, în colaborare cu Paris, Viena, Lisabona şi Bruxelles etc. Sunt noi iniţiative şi există, de asemenea, şi solidaritatea Bisericii Universale, deci din America Latină, din Africa şi din India primim multe, chiar şi misionari. Toate aceste activităţi sunt necesare şi reprezintă motive de speranţă.
Imagini
