Anul 2009 a fost un an sub semnul Africii
22.12.2009, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea, trecând în revistă evenimentele cheie ale acestui an, a spus că anul 2009 „s-a desfăşurat în mare parte sub semnul Africii”. Afirmaţia a fost făcută ieri, la tradiţionalul schimb de saluturi de Crăciun cu prelaţi şi membri ai Curiei Romane. În discursul său, Sfântul Părinte a revăzut anul 2009, începând cu călătoria apostolică în Camerun şi Angola, din perioada 17-23 martie, precum şi Sinodul Episcopilor pentru Africa, desfăşurat între 4 şi 25 octombrie la Roma.
Vizita în Africa a fost „impresionantă”, Pontiful bucurându-se de o primire „foarte călduroasă”, marcată de „o bucurie festivă şi de afecţiune cordială”. S-a declarat „în mod particular impresionat” de celebrările liturgice la care a luat parte în cele două ţări. „Celebrările euharistice au fost adevărate sărbători ale credinţei”, a afirmat Papa Benedict. El a amintit două „elemente în mod particular importante”: „În primul rând a existat o mare bucurie, împărtăşită, care a fost trăită şi în trup, dar în mod disciplinat şi orientat spre prezenţa Dumnezeului celui viu. Şi aceasta indică de fapt al doilea element: simţul sacralităţii – misterul Dumnezeului viu a modelat, să spunem aşa, fiecare gest. Domnul este prezent – Creatorul, Cel căruia îi aparţinem toţi, de la care venim toţi şi spre care călătorim toţi.”
Apoi Papa a vorbit despre Sinodul care a avut loc la câteva luni după vizita în Africa, unde s-a experimentat colegialitatea între prelaţi. A fost emoţionat de mărturiile participanţilor, de „istoriile de suferinţă, precum şi de reconciliere concretă” legate de tragediile care au marcat istoria recentă a continentului african. Episcopii au avut sarcina de a „transforma teologia în activitate pastorală”, a spus Pontiful, de a aplica Scriptura şi tradiţia la „un timp şi un loc specific”. Dar „nu trebuie să cădem în tentaţia de a lua frâiele politice în mână, de a ne transforma din păstori în lideri politici”. Sinodul „a căutat să examineze în profunzime conceptul de reconciliere ca sarcină pentru Biserica de astăzi, atrăgând atenţia asupra diferitelor ei dimensiuni. Parte a reconcilierii este capacitatea de a ne recunoaşte greşelile şi de a cere iertare – de la Dumnezeu şi de la semeni. De asemenea parte a reconcilierii este disponibilitatea de a face penitenţă.”
Pontiful a amintit că în Sinod „păstorii Bisericii s-au angajat la acea purificare interioară a omului care constituie condiţia preliminară esenţială pentru construirea dreptăţii şi a păcii”. Le-a amintit apoi celor prezenţi la întâlnire că „o astfel de purificare şi maturizare interioară spre adevărata umanitate nu poate să aibă loc fără Dumnezeu”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
