Recunoaşterea propriilor greşeli este condiţie a libertăţii
22.12.2009, Vatican (Catholica) - „Trebuie să îndepărtăm de la noi iluzia de a fi nevinovaţi” şi „să cerem de la Dumnezeu curajul” convertirii şi al reînnoirii, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea adresându-se luni, 21 decembrie 2009, Curiei Romane, cu ocazia urărilor de Crăciun. Papa a scos în relief aşadar necesitatea ca fiecare dintre noi să îşi recunoască vinovăţia şi să se pocăiască. „Sfântul Părinte a indicat în acest fel un drum de adevăr şi iubire”, a comentat pentru Radio Vatican Arhiepiscopul italian Bruno Forte: „Îndemnul de a deveni conştienţi de propria vină este o expresie a exigenţei sincere de a fi în adevăr înaintea lui Dumnezeu şi a celorlalţi, condiţie de autenticitate umană şi de libertate”.
„Aici, Papa s-a raportat la cererea de iertare, realizată de Papa Ioan Paul al II-lea în timpul anului jubiliar 2000, cu referire la greşelile comise de fiii Bisericii. Textul de pregătire al acelui act avea ca titlu întocmai `Memorie şi reconciliere` şi a fost realizat de Comisia Teologică Internaţională condusă de Cardinalul – pe atunci – Joseph Ratzinger. În acel text se făcea trimitere la principiul Evangheliei potrivit căruia `Adevărul vă va face liberi`. Se afirma astfel urgenţa ca la nivelul Bisericii, luată în ansamblu, şi al discipolilor, consideraţi individual, să fim întotdeauna oameni `adevăraţi`, adevăraţi înaintea lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, pentru că acest adevăr, inclusiv prin recunoaşterea propriilor vinovăţii şi a slăbiciunilor noastre, ne face mai umani, mai autentici discipoli ai lui Isus Cristos”.
Recunoaşterea vinovăţiei, a propriilor limite, pentru un creştin nu trebuie să aducă niciodată tristeţe, ci dimpotrivă, un nou elan în trăirea vocaţiei primite. „Pentru Isus, acesta este semnul libertăţii noastre: `Adevărul vă va face liberi`. Cine îşi recunoaşte în acest adevăr propriile limite, fugind de orice formă de victimizare şi de orice formă de autoflagelare…, cine pur şi simplu este `adevărat` înaintea lui Dumnezeu, înaintea propriei conştiinţe şi a celorlalţi, este cu adevărat liber. Libertatea este darul cel mai preţios care face viaţa plină, autentică, aduce bucurie. În cuvintele Papei se află şi o invitaţie de a redescoperi Spovada: „Urgenţa de a reveni asupra acestui sacrament este ilustrată şi de raţionamentul Papei. Altfel spus, numai acolo unde există un parcurs de libertate… se înţelege cât de mult avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, de judecata Sa, de lumina adevărului Său care să strălucească asupra noastră, de acel adevăr care ne va face liberi. Spaţiul în care noi ne întâlnim cu plinătatea judecăţii lui Dumnezeu este întocmai Sacramentul Reconcilierii”.
În acelaşi discurs adresat luni Curiei Romane, Papa a relansat şi dialogul cu cei care s-au îndepărtat de credinţă şi de Biserică. „În realitate, în momentul în care se parcurge un drum de adevăr, cel care crede îşi dă seama că este asemenea unui ateu, pentru că în fiecare zi trebuie să înceapă din nou să creadă sau, cu alte cuvinte, descoperă o exigenţă de convertire continuă. Cel care nu crede, dacă nu este neglijent ci gânditor, în căutare de răspunsuri, descoperă că are nevoie să se întrebe nu doar „etsi Deus non daretur” – ca şi cum Dumnezeu nu ar exista – ci şi posibilitatea „veluti si Deus daretur”, dacă Dumnezeu ar exista. Cred că pe această linie de demarcaţie în care se întâlnesc adevărul şi libertatea, cei care cred şi cei care nu cred au spaţii extraordinare de dialog şi de întâlnire, în care să se respecte unii pe alţii, dar şi cu posibilitatea de a face pasul înainte pe care lumina credinţei îl poate inspira în inima tuturor”.
