Fraternitatea derivată din Botez, model pentru o nouă umanitate
10.01.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a vorbit astăzi despre semnificaţia Botezului, întâlnindu-se conform obiceiului cu pelerinii reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Anterior a celebrat Sfânta Liturghie în Capela Sixtină, ocazie cu care a administrat Sacramentul Botezului unui număr de 14 nou-născuţi. Redăm în continuare textul alocuţiunii Sfântului Părinte, după traducerea făcută de redacţia română a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Dimineaţa aceasta, în timpul Sfintei Liturghii, celebrată în Capela Sixtină, am administrat sacramentul Botezului câtorva nou-născuţi. Acest obicei este legat de sărbătoarea Botezului Domnului, prin care se încheie timpul liturgic al Crăciunului. Botezul sugerează foarte bine sensul global al festivităţilor Naşterii Domnului, în care tema actului de a deveni fii ai lui Dumnezeu graţie venirii Fiului Unul-Născut în umanitatea noastră constituie un element dominant. El s-a făcut om pentru ca noi să putem deveni fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu s-a născut pentru ca noi să putem să ne naştem din nou.
Aceste concepte revin continuu în textele liturgice de Crăciun şi constituie un motiv puternic de reflecţie şi de speranţă. Ne gândim le ceea ce scrie Sfântul Paul galatenilor: „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său născut din femeie, născut sub Lege, ca să îi răscumpere pe cei care erau sub Lege ca să primim înfierea” (Galateni 4,4-5); sau Sfântul Ioan în prologul Evangheliei sale: „Celor care l-au primit, celor care cred în numele Lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12). Acest minunat mister care este „a doua naştere” a noastră – renaşterea unei fiinţe umane de „sus”, de la Dumnezeu (cf. Ioan 3,1-8) – se realizează şi se rezumă în semnul sacramental al Botezului.
Prin acest sacrament omul devine realmente fiu, fiu al lui Dumnezeu. De atunci, scopul existenţei sale constă în a atinge în mod liber şi conştient ceea ce încă de la început era şi este destinaţia noastră. „Devino ceea ce eşti” reprezintă principiul educativ de bază al persoanei umane răscumpărate de har. Acest principiu are multe analogii cu creşterea umană, unde raportul părinţilor cu fiii trece, prin detaşări şi crize, de la dependenţa totală la conştiinţa de a fi fii, la recunoştinţa pentru darul vieţii primite şi la maturitatea şi capacitatea de dăruire a vieţii. Născut din Botez la viaţă nouă, şi creştinul îşi începe drumul de creştere în credinţă care îl va purta să îl invoce în mod conştient pe Dumnezeu ca „Abba – Tată”, să i se adreseze cu recunoştinţă şi să trăiască bucuria de a fi fiul Său.
Din Botez derivă şi un model de societate: aceea a fraţilor. Fraternitatea nu se poate stabili prin intermediul unei ideologii, cu atât mai puţin prin decret al vreunei puteri constituite. Ne recunoaşte ca fraţi plecând de la umila dar profunda conştiinţă a faptului că suntem fii ai unicului Tată ceresc. În calitate de creştini, graţie Duhului Sfânt primit la Botez, ne revine darul şi îndatorirea de a trăi ca fii ai lui Dumnezeu şi ca fraţi, pentru a fi ca „ferment” al unei noi umanităţi, solidare şi bogate în pace şi în speranţă.
Ne ajută în acest sens conştiinţa că avem, pe lângă un Tată în ceruri, şi o mamă, Biserica, pentru care Fecioara Maria este modelul peren. Ei îi încredinţăm copiii nou-botezaţi şi familiile lor, şi cerem pentru toţi bucuria de a renaşte în fiecare zi „de sus”, din iubirea lui Dumnezeu, care ne face fii ai Săi şi fraţi între noi.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
