Isus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi – maxime şi cugetări despre Preoţie
11.01.2010, Cluj (Catholica) - În contextul Anului Preoţiei, la Editura Viaţa Creştină din Cluj-Napoca, cu numărul 2 în Colecţia „Viaţa consacrată”, a apărut cartea: „Isus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” – conţinând maxime şi cugetări despre Preoţie. Luate din lucrări precum: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore de Nazianz, Sf. Efrem Sirul – „Despre Preoţie”; pr. Nicolae Pura – „Ţine aprins darul”; I. Schrijvers – „Solia lui Isus către preotul său”; Renzo Allegri – „Padre Pio, omul speranţei”, maximele şi cugetările sunt oferite câte una pentru fiecare zi a anului.
În Cuvânt înainte la carte, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, arată: „Culegerea de faţă este o sinteză a cugetărilor despre Sfânta Preoţie a unor mari personalităţi ale Bisericii, trăitori ai sfintei slujiri preoţeşti, mulţi dintre ei încununaţi cu aura sfinţeniei. Lucrarea doreşte să ne ofere un imbold în trăirea vocaţiei noastre creştine, primită prin taina Sfântului Botez, de a-I urma şi a-I sluji lui Hristos. Un mic compendiu ce se adresează tuturor celor care vor să pătrundă mai adânc în taina Sfintei Preoţii. Mulţumim preacucernicului părinte Florin Bozântan, consilier cu probleme teologice şi director al Departamentului Cluj al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, pentru munca perseverentă şi asiduă de culegător al cugetărilor care astăzi ne sunt oferite spre lecturare, meditare şi aprofundare a trăirii preoţeşti”.
„Există un om în fiecare parohie (…); un om pe care, chiar aceia care nu-l cunosc, îl numesc părinte; la picioarele căruia creştinii se duc să-şi deschidă larg porţile sufletului lor şi varsă lacrimile cele mai secrete; un om care, prin însăşi slujba sa, e mângâietorul tuturor durerilor sufleteşti şi trupeşti; mijlocitorul între cei avuţi şi cei lipsiţi; care vede pe cel sărac şi pe cel bogat, unul după altul, bătând la uşa sa: bogatul pentru a-şi depune milostenia secretă, iar săracul pentru a o primi fără a se ruşina; un om care nu aparţine nici unei clase sociale, ci aparţine în mod egal tuturor: claselor de jos prin viaţa lui săracă şi adesea prin naşterea sa modestă, claselor mai ridicate prin educaţia, ştiinţa şi prin simţămintele sale pe care le inspiră religia dragostei… Acest om e preotul”, cităm din Chateaubriand, „Trimisul lui Dumnezeu”.
