LC: Viaţa Papei Ioan Paul al II-lea oferă răspunsuri la problemele societăţii
29.01.2010, SUA (Catholica) - În urma declarării virtuţilor eroice ale vieţii predecesorului său, Papa Ioan Paul al II-lea, de către Papa Benedict al XVI-lea, Catholic News Agency (CNA) a realizat un interviu cu Carl Anderson, superiorul Cavalerilor lui Columb, un bun cunoscător al vieţii şi operei Pontifului de fericită amintire. Interviul ne este propus în numărul pe ianuarie 2010 al revistei Lumea Catholica, în traducerea lui Cristian Mocanu. „Anderson consideră că viaţa Papei Ioan Paul al II-lea este un răspuns direct la problemele cu care se confruntă astăzi societatea… Dacă Papa Ioan Paul al II-lea ar trăi astăzi, le-ar spune credincioşilor `să continue noua evanghelizare a culturii noastre, colaborând la crearea unei societăţi drepte, în care să fie respectată demnitatea fiecărei fiinţe umane` a afirmat Cavalerul Suprem”.
Întrebat care este mesajul transmis de timpul ales de Dumnezeu pentru această declaraţie, el a amintit că „lumea continuă să aibă dificultăţi cu probleme ca suferinţa şi demnitatea vieţii. Papa Ioan Paul al II-lea este un om care a apărat demnitatea persoanei umane – de la concepţie la moartea naturală şi în întreg răstimpul dintre acestea. De asemenea, atât în viaţă, cât şi în moarte, el a fost un martor inconfundabil al Evangheliei. Pe de o parte, a arătat că suferinţa are un sens, trăind-o cu bucurie timp de decenii. Şi-a trăit viaţa în cele mai dificile circumstanţe politice şi familiale imaginabile. A văzut suferinţa celui de-al doilea război mondial, şi-a pierdut mama, tatăl şi fratele, şi a lucrat de tânăr cu bolnavii. Cred că momentul acestei declaraţii ar trebui să ne reamintească tuturor faptul că suferinţa este o componentă necesară a vieţii, ceva valoros, care nu poate fi evitat şi nu trebuie să suscite teamă – în orice caz, nu într-atât încât să se distrugă viaţa pentru a elimina suferinţa”.
În pofida experienţei sale personale şi a grozăviilor secolului trecut, Papa Ioan Paul al II-lea a fost prin excelenţă un om al speranţei. „Însă speranţa lui era şi una practică. El nu doar spera, ci şi predica această speranţă, dând omenirii o `foaie de parcurs` către un viitor mai luminos, printr-o societate mai justă, în care fiecare persoană să fie respectată, ca subiect şi nu ca obiect, pe baza demnităţii sale umane inerente, de copil al lui Dumnezeu. În fine, Papa Ioan Paul al II-lea a văzut ceea ce a fost mai rău în lume: nazismul, comunismul etc, dar a înţeles şi că un anume lucru putea supravieţui şi în mijlocul opresiunii: dragostea. Dragostea, după Papa Ioan Paul al II-lea, este forţa capabilă să dea o nouă formă lumii”.
Carl Anderson a subliniat faptul că moştenirea Papei Ioan Paul al II-lea nu este legată doar de căderea comunismului şi de forma nouă luată de realităţile europene. Pontiful „a putut să faciliteze un astfel de eveniment istoric tocmai pentru că aborda orice chestiune politică din perspectiva credinţei sale. Credinţa sa nu era, după el, ceva privat, de trăit acasă; era ceea ce îi motiva fiecare declaraţie, părerile despre ceea ce reprezintă o societate justă erau articulate pe această credinţă. El lua în serios preceptele credinţei, inclusiv acela de a `învăţa toate popoarele`. Şi arăta calea prin exemplul propriei vieţi. Suntem chemaţi să facem la fel. Să arătăm altora calea prin exemplul nostru personal şi să lăsăm credinţa noastră catolică să răspundă la problemele cu care ne confruntăm, în viaţa publică sau privată. Ca şi Papa Ioan Paul al II-lea, trebuie să fim catolici în orice timp”.
