Cu sau fără Dumnezeu, totul se schimbă
18.03.2010, Roma (Catholica) - A fost prezentată recent la Roma cartea intitulată „Dumnezeu astăzi: cu El sau fără El, totul se schimbă”. Volumul este îngrijit de Cardinalul Camillo Ruini, organizatorul simpozionului cu acelaşi nume, desfăşurat la Roma la începutul lunii decembrie anul trecut. Cartea cuprinde cele mai semnificative intervenţii care au atras mii de ascultători în cele trei zile de comunicări. Redacţia centrală a Radio Vatican l-a contactat pe Cardinalul Ruini, preşedintele Comitetului pentru Proiectul Cultural al Conferinţei Episcopale Italiene. Conform declaraţiilor sale, rezultatul cel mai important al simpozionului „este desigur acela de a îndrepta atenţia spre Dumnezeu, ca temă centrală şi imposibil de evitat. Apoi, încet încet, vor veni şi alte roade, iar un semn este faptul că acest volum, abia publicat, s-a şi epuizat practic din librării iar acum se pregăteşte un nou tiraj”.
Reacţiile după această nouă afirmare culturală, dar şi spirituală, referitoare la centralitatea discursului despre Dumnezeu, nu au fost foarte importante, „în afară de câteva intervenţii critice dar fără consistenţă. Cred, în schimb, că trebuie insistat pe această tematică pentru a arăta mai bine implicaţiile pe care le aduce cu sine această temă, întrucât cunoaştem trei aspecte. Primul este, evident, cel referitor la existenţa lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, căutăm să oferim motivaţiile pentru care noi credem mai presus de toate că Dumnezeu există. Al doilea, importanţa pe care Dumnezeu o are pentru noi, pentru prezentul şi viitorul nostru, pentru viaţa pământească şi pentru viaţa veşnică. Cu El sau fără El, totul se schimbă! Al treilea aspect, despre care, probabil, se vorbeşte mai puţin, este că într-adevăr trebuie să-l cunoaştem pe acest Dumnezeu”.
„În acest sens, raţiunea umană este în măsură să ne ofere marile coordonate despre faptul că Dumnezeu există, despre faptul că Dumnezeu depăşeşte infinit această lume… Dar a intra în profunzime în viaţa lui Dumnezeu, şi mai ales în misterul Său, şi apoi în atitudinea Sa faţă de noi – lucrul acesta raţiunea nu reuşeşte să-l facă. Se vorbeşte pe bună dreptate despre faptul că Isus ne-a învăţat să-l iubim pe Dumnezeu mai presus de orice şi să-l iubim pe aproapele ca pe noi înşine. Dar mai înainte de aceasta, Isus nu doar ne-a învăţat în mod teoretic, ci a dat mărturie prin viaţa Sa că Dumnezeu ne iubeşte, că Dumnezeu este prietenul nostru, că Dumnezeu, după cum repetă deseori Papa Benedict al XVI-lea, este prietenul omului, este tată şi prieten. Dincolo de toate contradicţiile experienţei umane, rămâne acest punct ferm: Dumnezeu ne iubeşte, vrea binele nostru şi ştie să scoată binele chiar şi din rău”.
În privinţa „stării de sănătate” a credinţei în Dumnezeu, Cardinalul a afirmat că „de mai mult timp este în curs o mare schimbare. A crede în Dumnezeu sau a nu crede în Dumnezeu, sunt două opţiuni, două alegeri, ambele deschise în faţa noastră. În acest sens, credinţa în Dumnezeu a devenit o alegere mai personală, mai liberă dar şi mai angajantă. Aceasta stare de fapt presupune o schimbare şi în pastoraţia Bisericii, care trebuie să devină o pastoraţie cu trăsături misionare. Acesta este sensul profund al noii evanghelizări, despre care vorbea Papa Ioan Paul al II-lea, dar şi al preocupării constante pentru prezenţa lui Dumnezeu în lume, rechemată deseori de Papa Benedict al XVI-lea, care spune: Dumnezeu este astăzi o chestiune centrală. Aşadar, toată angajarea Bisericii în misiune se îndreaptă spre acest punct aici, în Occident, unde s-a ivit această nouă provocare, ca să oferim persoanelor de astăzi toate motivaţiile – raţionale, spirituale şi de mărturie a vieţii – pentru a înţelege şi îmbrăţişa credinţa în Dumnezeu”.
