Toma de Aquino şi Bonaventura: paralele şi diferenţe
18.03.2010, Vatican (Catholica) - Sfinţii Bonaventura şi Toma de Aquino au fost contemporani şi teologi eminenţi, cu moşteniri paralele în istoria Bisericii. Papa Benedict al XVI-lea a prezentat ieri, în cadrul audienţei generale. accentele diferite ale „viziunii lor comune”, spunând că Toma punea accentul pe cunoaştere, iar Bonaventura pe iubire. Sfântul Părinte s-a oprit astfel pentru a treia oară la Sfântul Bonaventura.
La început a subliniat similitudinile dintre cei doi sfinţi: „Amândoi au cercetat misterele revelaţiei, valorificând resursele raţiunii umane în dialogul rodnic dintre credinţă şi raţiune ce a caracterizat Evul mediu creştin. […] Amândoi, Bonaventura – franciscan şi Toma – dominican, au aparţinând ordinelor mendicante care, prin părinţii lor spirituali – după cum spuneam în catehezele precedente – au înnoit întreaga Biserică a secolului al XIII-lea şi au atras mulţimi mari de credincioşi. Ambii au servit Biserica cu sârguinţă, pasiune şi iubire, fapt pentru care au fost invitaţi să ia parte la Conciliul ecumenic din Lyon, din 1274, anul în care amândoi au murit: Toma în timp ce mergea la Lyon, iar Bonaventura în cursul acelui conciliu. Şi în Piaţa San Pietro, statuile celor doi sfinţi sunt paralele, plasate de fapt la începutul colonadelor, începând dinspre Bazilica vaticană: unul la aripa stângă iar altul la aripa dreaptă.”
În ciuda similitudinilor, a spus Papa, ei vedeau diferit destinul ultim al omului, „fericirea sa deplină”. Pentru Sf. Toma, „ţelul suprem, spre care e îndreptată dorinţa noastră, este vederea lui Dumnezeu. În acest simplu act la vederii lui Dumnezeu îşi găsesc soluţie toate problemele: să fim fericiţi, nimic altceva nefiind necesar. Pentru Sf. Bonaventura, destinul ultim al omului este să îl iubească pe Dumnezeu, întâlnirea şi unirea iubirii Sale cu propria noastră iubire. Aceasta era pentru el definiţia cea mai corectă pentru fericirea noastră.” De aici, a susţinut Papa Benedict, „am putea spune şi că cea mai înaltă categorie pentru Sf. Toma este adevărul, în timp ce pentru Sf. Bonaventura este binele”. Dar ar fi o eroare să vedem în această distincţie o contradicţie. „Ce este adevărat este şi bun şi ce este bun este şi adevărat; a-l vedea pe Dumnezeu înseamnă a-l iubi şi a-l iubi înseamnă a-l vedea. Este deci o problemă de accente diferite pe fondul unei viziuni care este în esenţă aceeaşi”, a explicat el.
Sfântul Părinte a continuat oprindu-se asupra altor elemente din teologia lui Bonaventura, de asemenea înrădăcinate în spiritualitatea fondatorului, Sf. Francisc. A concluzionat spunând că pentru sfânt, „toată viaţa noastră este o călătorie, un pelerinaj, o urcare către Dumnezeu”. Forţa noastră nu este suficientă pentru această urcare, drept pentru care „Dumnezeu însuşi trebuie să ne ajute, să ne `tragă` în înălţimi. Este nevoie de aceea de rugăciune. Ea, ne spune sfântul, este mama şi originea urcării.” La final Pontiful a amintit o rugăciune a lui Bonaventura: „Condu-mă Doamne pe calea Ta şi voi merge în adevărul Tău. Inima mea se bucură temându-se de numele Tău.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
