Papa răspunde întrebărilor puse de tineri
26.03.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea le-a spus tinerilor cum să trăiască o viaţă frumoasă şi fericită, subliniindu-le că chiar şi sacrificiul devine atractiv dacă se găseşte o motivaţie pentru el. Întâlnirea cu ei a avut loc joi, în contextul unui eveniment care a marcat 25 de ani de la prima Zi Mondială a Tineretului. În timpul întâlnirii cu tinerii, Sfântul Părinte a răspuns întrebărilor puse de trei participanţi. Cele trei întrebări au fost legate de tema ZMT din acest an: „Învăţătorule, ce trebuie să fac să moştenesc viaţa veşnică?”
Primul tânăr a spus că „nici măcar nu ştiu ce este viaţa veşnică”. „Pot să fac ceva frumos şi măreţ din viaţa mea?”, l-a întrebat pe Pontif. Papa i-a răspuns spunând că nimeni nu poate să îşi imagineze viaţa veşnică, dar „putem încerca să o înţelegem”. „Trucul” pentru a afla viaţa adevărată este respectarea poruncii iubirii. „Pentru a-l iubi lui Dumnezeu trebuie să îl cunoaştem pe Dumnezeu, să îl recunoaştem pe Dumnezeu. Iar acesta este primul pas pe care trebuie să îl facem: să căutăm să îl cunoaştem pe Dumnezeu”, a spus Sfântul Părinte. „Astfel vom şti că viaţa noastră nu există din întâmplare, că nu este un accident. Dumnezeu are un plan pentru mine în cadrul general al istoriei; are un plan numai pentru mine. Viaţa mea este importantă şi totodată necesară.”
Pontiful a descris Cele Zece Porunci ca „reguli” ale iubirii. Iubirea este dorinţa fundamentală a lui Dumnezeu pentru noi. „Dar aplicarea ei este diferită de la persoană la persoană, deoarece Dumnezeu are un plan anume pentru fiecare. […] Este foarte diferită sfinţenia unui călugăr de cea a unui politician, a unui om de ştiinţă faţă de cea a unui ţăran, şi aşa mai departe. Pentru fiecare om Dumnezeu are un plan iar eu trebuie să descopăr, în contextul propriu, modul de a trăi această voinţă a lui Dumnezeu.”
Următorul tânăr l-a întrebat pe Papa Benedict ce înseamnă că Isus priveşte la noi cu iubire şi „cum am putea să experimentăm aceasta astăzi”. Pentru început Sfântul Părinte a spus că experimentarea iubirii lui Cristos este posibilă, explicând apoi cum se poate face aceasta. Primul pas este cunoaşterea lui Cristos, propunând Evangheliile ca instrumentul prin excelenţă pentru a realiza această cunoaştere. „Doar deschizându-ne inimile către El, doar cunoscând tot ce a spus şi a făcut El, iubindu-l şi mergând cu El, vom putea să îl cunoaştem tot mai mult şi astfel să experimentăm faptul de a fi iubiţi.” Dar nu ajunge atât. Trebuie trecut şi la fapte: „A face fapte bune, a te angaja în sprijinul semenilor.” A rezumat astfel „reţeta”: „Aş enumera aceste elemente: a asculta, a răspunde, a intra în comunitatea credincioşilor, în comuniunea cu Cristos prin Sacramente, unde ni se dă pe El însuşi, şi în fine, a face, a duce la îndeplinire cuvintele de credinţă, pentru ca ele să devină forţa vieţii mele, şi pentru ca iubirea Sa să mă ajute şi să mă transforme.”
În fine, al treilea tânăr l-a provocat pe Papă să explice cum să ai tăria de a face renunţări. Asemenea tânărului bogat din Evanghelie, a spus el, „găsesc că este dificil a-l urma pe Cristos, deoarece îmi este frică să mă despart de bunurile mele, iar uneori mi se pare că Biserica îmi cere să fac renunţări dificile”. Renunţarea, a răspuns Pontiful, este „dificilă pentru noi toţi”. Dar a susţinut că sacrificiile pot să devină plăcute „dacă în spatele lor există o raţiune şi dacă aceasta justifică chiar şi dificultatea renunţării”. Sfântul Părinte a amintit învăţătura Sf. Paul pe această temă, care ilustrează faptul că chiar şi ţeluri netranscendente, precum câştigarea unei curse, cer sacrificii. „Această imagine a Sf. Paul cu olimpiada (este adevărată) pentru sport dar este adevărată şi pentru alte lucruri din viaţă. O viaţă profesională bună nu poate fi obţinută fără renunţări, fără o pregătire adecvată, care cere mereu disciplină, cere renunţarea la ceva, iar lucrurile stau similar în artă şi în alte elemente ale vieţii.” Atingerea unui obiectiv în orice domeniu – profesional, atletic, artistic, cultural, etc – cere renunţarea la sine, a spus Papa. „În acest sens, aş spune eu, trebuie să înţelegem că fără a spune `nu` anumitor lucruri, marele `da` spus vieţii adevărate nu poate să crească, aşa după cum ilustrează figurile sfinţilor.”
Iar sfinţii sunt de fapt sprijinitorii noştri pe această cale, a sugerat Papa Benedict. „Suntem ajutaţi de marile figuri ale istoriei Bisericii, de Cuvântul lui Dumnezeu, de comunitatea parohială, de mişcări, de operele de caritate ş.a. Şi suntem ajutaţi de prietenia acelora care `merg înainte`, care au făcut deja progrese pe calea vieţii şi care mă pot convinge că aceasta este calea cea bună. Să ne rugăm Domnului ca să ne dea mereu prieteni şi comunităţi care să ne ajute să vedem calea bunătăţii şi astfel să găsim frumuseţea şi fericirea în viaţă.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
