Mărturia Bisericii este zidită pe temelia de nezdruncinat a Învierii
02.04.2010, Lugoj (Catholica) - În Scrisoarea Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului 2010, PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, se adresează „onoratului cler şi iubitului popor credincios”: „Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns să petrecem împreună luminata zi a Învierii Domnului nostru Isus Cristos. Astăzi este ziua triumfului veşnic al Învierii lui Isus. Minunea minunilor, praznicul praznicelor, sărbătoarea sărbătorilor şi cel mai mare act al începutului istoriei creştinismului: Învierea Mântuitorului nostru. Învierea lui Cristos este temelia învierii noastre, este descoperirea supremă a puterii divine, este împlinirea profeţiilor, ca argument convingător al lucrării Providenţei în lume, este împlinirea şi desăvârşirea credinţei drepţilor Vechiului Testament”.
„Învierea Domnului este lumina care luminează conştiinţele credincioşilor, curăţindu-le de idei preconcepute; este lumina care înlătură mitul şi legenda… Învierea lui Cristos este permanenta bucurie a credincioşilor; este un fapt unic ce nu se repetă. Despre Înviere nu se poate vorbi înafara Bisericii lui Cristos, pentru că Învierea lui Cristos a fost temelia credinţei Apostolilor, pentru ei şi pentru noi Isus este Mesia cel aşteptat, iar Spiritul Sfânt ne luminează să înţelegem acest adevăr dumnezeiesc. Biserica creştină din primele veacuri se numea Biserica Învierii pentru că temelia predicării Apostolilor era despre Învierea Domnului şi învierea noastră”, explică PS Alexandru.
„Pe cât de zguduitoare şi întunecată a fost Vinerea Mare, pe atât de măreaţă, luminoasă şi strălucitoare a fost ziua Învierii lui Cristos, ziua celei mai curate bucurii şi a celei mai dulci mângâieri. În această zi, El, Stăpânul vieţii şi al morţii, a zdrobit imperiul satanei şi ne-a redat libertatea de fii ai lui Dumnezeu… Bucuria acestei zile a Învierii Domnului nostru Isus Cristos se răsfrânge în toate slujbele religioase care se celebrează în Biserică, mai ales în cele ale duminicilor. Învierea Domnului este temelia credinţei noastre creştine, pe care o mărturisim cu toţii în mod solemn, ori de câte ori rostim Crezul: ‘Şi a înviat a treia zi, după Scripturi’. Toate scrierile Noului Testament: Evangheliile, Faptele Apostolilor, Scrisorile Apostolilor, ne arată că toate profeţiile mesianice ale Vechiului Testament, precum şi cele ale Mântuitorului Isus referitoare la Învierea Sa, s-au împlinit până la ultima literă”.
„Duşmanii Învierii lui Cristos au încercat de-a lungul unei istorii de 2000 de ani şi încearcă şi astăzi să conteste şi să combată prin toate mijloacele acest adevăr fundamental al Învierii Domnului, în speranţa că, atacând temelia creştinismului, vor izbuti să dărâme întregul edificiu, adică Biserica lui Cristos… Întreaga credinţă a Apostolilor, a tuturor sfinţilor şi martirilor, precum şi mărturia de douăzeci de veacuri a Bisericii este zidită pe temelia de nezdruncinat a Învierii, pe mormântul gol din care a ţâşnit viaţa lumii. Cristos a înviat – înseamnă că Dumnezeu există. Cristos a înviat – înseamnă că există viaţă veşnică şi Cristos este începutul învierii noastre la această viaţă. Cristos a înviat – înseamnă că speranţa omenirii este justificată. Cristos a înviat – înseamnă că profeţiile şi minunile biblice sunt adevărate. Cristos a înviat – înseamnă că Isus a încredinţat Bisericii Sale misiunea de a-i învăţa şi de a-i sfinţi pe oameni, misiune care trebuie îndeplinită până la sfârşitul veacurilor”.
