Ştiri lente într-o lume de „ştiri fast food” (I)
21.05.2010, Roma (Catholica) - În faţa recentelor scandaluri, în faţa unei culturi de fond care refuză valorile catolice şi în faţa unei structuri interne a Bisericii care cu greu ţine pasul cu lumea informaţiei, care lucrează 24 de ore din 24, cum ar trebui să se comporte comunicatorii din Biserică? Părintele Jose Maria La Porte, profesor de comunicaţii sociale la Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce”, a organizat o conferinţă importantă pentru comunicatorii din Biserică, pe tema „Identitate şi dialog”, care s-a desfăşurat la Roma la începutul lunii mai. Agenţia Zenit la intervievat în legătură cu intervenţia lui de prezentare, în care a prezentat câteva propuneri pentru o nouă strategie a comunicării. Traducerea interviului a apărut pe ITRC.ro.
– În prezentare dumneavoastră aţi făcut distincţie între „ştiri fast food” şi „ştiri slow food„. Ne puteţi explica mai bine această distincţie?
– În această lume în care toţi vor informaţii tot mai mari, redescoperim timpul, pentru că ajungem să pierdem atât timp pentru a aduna ştirile fără să reuşim să înţelegem bine ce se întâmplă. „Ştirile fast food” sunt utile în anumite privinţe. Distincţia se bazează pe modul în care faptele sunt prezentate şi interpretate de oameni. Dacă se vrea să se dea ştiri în acest mod, e nevoie de viteză, de argumente necomplicate, care să intre în titluri. Problema este că realitatea este complexă, mai ales cea din lumea globală. Riscul este acela de a reacţiona în mod omogen în faţa ştirilor foarte diferite. Acestea sunt „ştirile fast food„. Este un păcat pentru ziarişti deoarece în acest mod trec pe planul al doilea, aşa încât uneori titlurile nu sunt formulate de cel care a scris ştirile. Ziariştii ar merita respect mai mare pentru munca lor.
Eu cred că „ştirile fast food” pot ajuta la descoperirea esenţei jurnalismului şi a jurnaliştilor, deoarece oamenii vor să înţeleagă ce se întâmplă, să ştie de ce se întâmplă anumite lucruri, vor să cunoască natura problemelor, în timp ce multe mijloace de informare oferă nişte simple pilule de ştiri şi nu substanţa a ceea ce se întâmplă. Cât priveşte Biserica, trebuie să dăm ştiri slow food. Ceva care să fie bogat în vitamine, în sens intelectual, şi care să poată ajuta pe oameni să gândească, să formeze opinii libere, să analizeze. Ştirile fast food ar putea să fie utile în unele contexte, dar nu în materie de valori sau de argumente care ce analize mult mai aprofundate.
Cred că adevărata problemă a jurnalismului de astăzi nu este internetul. Adevărata problemă de astăzi este calitatea. Acesta este unul din motivele pentru care oamenii redescoperă calitatea prin intermediul blogurilor. Jurnaliştilor s-ar putea să nu le placă blogurile şi să spună: ce oferă blogurile şi nu oferă informaţia profesională? Blogurile oferă analize, opinii, fără teama de a spune „aceasta este o opinie”. Şi faptul că blogurile atrag aşa de multe persoane este un semn al acestei calităţi, pentru că unele bloguri, deşi nu au o grafică îmbietoare, atrag datorită calităţii informaţiei.
– Cum este posibil să se ofere „ştiri fast food” când publicul vrea reacţii imediate, sau când – de exemplu în caz de scandal – jurnaliştii vor imediat o conferinţă de presă?
– Rămânând pe această analogie, ştirile fast food sunt ca acel care vrea să mănânce imediat ce simte că-i este foame. Şi asta duce la obezitate. Ştirile fast food îngraşă intelectul cu informaţii banale şi inutile şi complică viziunea noastră despre realitate, deoarece ne induc să le considerăm ca informaţii prioritare. Atunci când există un scandal, Biserica are nevoie să vorbească, să răspundă şi efectiv în aceste cazuri timpul de răspuns este important. Pentru aceasta sistemul informativ al Bisericii trebuie să se adapteze. Dar în afară de răspunsul rapid este necesar să se facă trimitere la documentele cele mai substanţiale care explică ce face Biserica realmente. Acest lucru permite oamenilor să aibă ştiri slow food. Este important să ne amintim şi de consumatorii de ştiri slow food. Pentru aceasta trebuie să ne asigurăm că ştirile rapide, titlurile rapide, fac ca persoanele să aprofundeze şi să primească informaţii mai mari. Acum îţi ofer fast food pentru că asta ai nevoie, dar îşi spun şi că nu-ţi voi da fast food în toate zilele… data viitoare când vei avea interes faţă de o ştire vei lua din informaţii mai aprofundate.
– Vă referiţi la ceva ca noul blog Vatican Information Service (VIS)?
– Acesta este un exemplu bun. Sau, când de exemplu se răspunde la o acuză precisă, dând şi documentaţie despre ceea ce face Biserica, despre numărul preoţilor acuzaţi, despre principalele măsuri luate de Biserică, despre raportul cu sistemul judiciar şi despre esenţa a ceea ce se întâmplă. Se răspunde, şi dacă informaţia este greşită trebuie spus acest lucru rapid, pentru a explica după aceea propria poziţie, şi dacă asta cere documentaţie, suntem în cadrul informaţiei slow food. De exemplu, în cazurile de pedofilie avem de-a face cu victime, dar vorbim şi de morală sexuală. Această societate care acuză Biserica şi pe unii preoţi este aceeaşi societate care nu acordă multă atenţie aceloraşi probleme atunci când se întâmplă în alte contexte sociale. Desigur chiar şi un singur caz este mai mult decât suficient pentru Biserică, dar este interesant de notat cum, în modul în care se prezintă informaţia, se folosesc două greutăţi şi două măsuri.
