Ştiri lente într-o lume de „ştiri fast food” (II)
22.05.2010, Roma (Catholica) - În faţa recentelor scandaluri, în faţa unei culturi de fond care refuză valorile catolice şi în faţa unei structuri interne a Bisericii care cu greu ţine pasul cu lumea informaţiei, care lucrează 24 de ore din 24, cum ar trebui să se comporte comunicatorii din Biserică? Părintele Jose Maria La Porte, profesor de comunicaţii sociale la Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce”, a încercat să răspundă acestor întrebări într-un interviu apărut în traducere pe ITRC.ro. Redăm în continuare a doua parte.
– Deci după părerea dumneavoastră, în cadrul scandalului despre abuzurile sexuale, comunicatorii din Biserică ar trebui să vorbească şi despre învăţăturile Bisericii despre sexualitate, care explică de ce aceste abuzuri sexuale sunt un păcat aşa de grav?
– Desigur. Pentru ce oamenii sunt aşa de contrariaţi de faptul că unii preoţi au comis aceste delicte? Pentru că ei cunosc învăţătura Bisericii despre sexualitate. Este o contradicţie că un păstor s-a comportat în mod aşa de imoral. Există o victimă, există un minor, cineva care are nevoie să fie ocrotit. Dacă se ignoră problema pentru că se crede că trebuie tutelat bunul nume al Bisericii se trădează adevărul, pentru că binele Bisericii începe cu binele persoanelor, că fiecare dintre ele este imagine a lui Dumnezeu. Ceva nu funcţionează când comunicaţiile au ca scop menţinerea bunei reputaţii. Nouă nu ne este teamă să primim critici, deoarece criticile ajută la cunoaşterea propriilor greşeli.
– Dumneavoastră credeţi că scandalurile reprezintă o oportunitate pentru a reafirma învăţătura despre demnitatea persoanei umane, despre rolul preotului şi despre alte argumente legate de acestea?
– Da, şi chiar pentru a vedea capacitatea de răspuns a Bisericii: unii Episcopi şi-au dat demisia. Dacă există o instituţie care răspunde cu adevărat la problemă, aceasta este Biserica Catolică. Poate că noi, membrii ai Bisericii, am fi putut răspunde mai bine; desigur, nu negăm că au existat greşeli. Este un moment de purificare, pentru a redefini şi a repropune figura preotului, şi faptul că acesta este Anul Preoţiei nu este numai o întâmplare. Tot ceea ce se întâmplă foloseşte pentru a ne reaminti că figura preotului cere un standard moral ridicat.
– Propunerea dumneavoastră strategică a fost creată pentru comunicatorii din Biserică. E vorba de un răspuns legat de scandalurile despre abuzurile sexuale, sau de principii valabile în orice moment?
– Este o abordare valabilă în general pentru Biserică, deoarece cred că, dacă vrea Dumnezeu, scandalurile despre abuzurile sexuale vor trece şi toate victimele vor fi ajutate. Cred că este limitativ a crea o strategie pe termen lung numai pe baza unui aspect contingent care va fi depăşit în câteva luni sau un an. Trebuie să ne gândim la o propunere strategică; să creăm o hartă a valorilor care merg împotriva curentului şi a celor care sunt împărtăşite de societatea contemporană – de exemplu, caritatea, voluntariatul, frumuseţea liturgiei – şi apoi să găsim momentul potrivit pentru a le propune, pentru că nu este oportun a baza o întreagă strategie nouă pe valori care sunt contrastate în societate.
Cu toţii ştiu care este poziţia Bisericii despre eutanasie, cu toţii cunosc poziţia Bisericii cu privire la avort, şi aşa mai departe. Şi asta creează polemică. O polemică inevitabilă dacă mesajul trebuie să fie clar. Deci e vorba de a face să ajungă mesajul. În acelaşi timp, cred că a vorbi despre valorile în mod obişnuit acceptate poate ajuta persoanele să privească şi mai departe. Dacă ar trebui să creez o hartă a acestor valori şi modul în care vreau să le propun, aş vedea, de exemplu, că anul 2011 va fi anul voluntariatului (conform Naţiunilor Unite). Aceasta va fi o bună oportunitate pentru a prezenta învăţătura şi experienţa Bisericii în acest domeniu, pentru că dacă există o instituţie care face atâta voluntariat, aceasta este Biserica.
– Ce înţelegeţi prin strategie?
– Când vorbesc de strategie mă gândesc la diferite elemente. Identitatea este punctul de plecare: este necesar să avem o identitate specifică pentru a putea participa la un dialog public. Trebuie să se propună informaţii slow food, cu documentaţie şi idei. Atunci când se oferă date, documente şi fapte, oamenii răspund şi sunt în măsură să creeze o opinie în propriile comunităţi. Al doilea punct este de a transpune priorităţile pastorale ale instituţiei sale în comunicare. Cu aceasta vreau să spun că dacă prioritatea unei Dieceze este Ziua Mondială a Tineretului, cum ar trebui s-o traduc în comunicare în Dieceză? Ce înseamnă voluntariat? Cum pot propune voluntariatul în toate şcolile catolice? Există multe oportunităţi.
Al treilea punct este să ne gândim cu să propunem elemente care pot să constituie ştiri interesante pentru mijloacele de informare. Un alt punct este acela de a pregăti experţi care pot ajuta în traduceri. De exemplu, a fost efectuat un studiu în Spania cu privire la raportul dintre femeia însărcinată şi copil şi conţinuturile acestui studiu ar putea să fie traduse în imagini şi sunete.
– Mergând pe urma conferinţei, ce intenţionaţi să faceţi în privinţa propunerilor dumneavoastră despre comunicare?
– Ideea este că cei 250 de comunicatori din Biserică, prezenţi la conferinţă şi provenind din toată lumea, pot să adopte şi să adapteze principiile la propriile situaţii locale, pentru că ţările pot să se diferenţieze mult unele de altele. Ideea mea este că aceste propuneri pot fi utilizate ca un cadru de referinţă – fiecare comunicator din Biserică se va putea întreba care sunt principiile de la care poate demara această strategie de comunicare.
