LC: Papa sub tirul media: de ce? (I)
27.05.2010, SUA (Catholica) - 
Primul articol din Lumea Catholica pe luna mai reuneşte două texte din numeroasele apărute în ultimele luni, care încearcă să explice atacurile mediatice pornite împotriva Papei. Mark P. Shea vorbeşte despre „combinaţia îngrozitoare între răutatea şleampătă şi revendicarea plină de auto-încântare că înşişi catolicii ar trebui să fie recunoscători pentru vendeta desfăşurată împotriva lor”, articolul trimiţând în acest sens spre diverse ştiri apărute în presa internaţională.
Autorul explică apoi evoluţia percepţiei asupra problemei abuzurilor sexuale: „Pe scurt, Ratzinger a acordat tot atâta atenţie subiectului cam cât am acordat şi eu şi tu înainte de Postul Mare din aprilie 2002. […] Ratzinger (care întâlnise cazurile de abuz numai în confesional, până când în 2001 a dat ordin ca toate cazurile de abuzuri sexuale din Biserică să fie comunicate Sfântului Scaun) nu a avut pur şi simplu imaginea amplorii subiectului. Din acest punct de vedere, Ratzinger nu a fost diferit de mine sau de tine. După cum descrie Allen lucrurile, se pare că Ratzinger a întâlnit rareori fenomenul, până când a perceput întreaga sa imagine, care l-a îmbolnăvit de supărare, în 2001. Înainte de aceasta se pare că el o considera ca pe oricare dintre multele probleme ale lumii din cursa cu obstacole a unei zile obişnuite de lucru la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi nu ca pe un cancer al Bisericii. Dat fiind accesul lui limitat la fapte, nu mă miră situaţia.”
„În mod ironic, şi noi laicii (încurajaţi de presă) ne comportăm la fel de limitat atunci când vine vorba de abuzurile sexuale din cadrul Bisericii. Înainte de 2001, Cardinalul Ratzinger ştia numai de câteva cazuri – relativ puţine – de abuz sexual tocmai datorită accesului său limitat la date, aşa ca şi noi, care le cunoaştem numai pe acelea pe care presa a avut interes să le dezvăluie fiindcă sunt catolice, dar nu percepem dimensiunea globală a problemei dincolo de ce are de a face cu Biserica Catolică. Abuzul sexual asupra copiilor este o epidemie globală care se extinde mult dincolo de cler şi de Biserică. Dar după câte ştiu eu, singura instituţie de pe planetă despre care s-a vorbit până acum în legătură cu această problemă e Biserica Catolică, avându-l pe Papa Benedict ca acuzat principal.”
„Unii mi se plâng că Papa nu poate da afară pe Episcopii care au greşit. Eu prefer să spun că poate, dar nu o să o facă, fiindcă, aşa cum reiese din documentul Ut Unum Sint, el nu este şeful unei întreprinderi private şi datoria lui nu este să submineze episcopatul global. Cel puţin aşa îi descifrez eu acţiunile”, mai scrie Shea. „Prefer să trăiesc într-o lume unde poliţiştii se ocupă de condamnat la închisoare, iar Biserica de milostivire. Şi îmi place mult de tot Biserica cea înceată în excomunicări şi precaută în condamnări. Dar la fel de mult îmi place sistemul (juridic) care urmăreşte şi condamnă vinovaţii.”
