LC: Papa sub tirul media: de ce? (II)
28.05.2010, SUA (Catholica) - Primul articol din Lumea Catholica pe luna mai reuneşte două texte din numeroasele apărute în ultimele luni, care încearcă să explice atacurile mediatice pornite împotriva Papei. În cel de-al doilea, Richard Bastien consideră că explicaţia ar putea consta în apărarea moralităţii sexuale tradiţionale. „Una din trăsăturile marcante ale societăţii moderne este conflictul dintre cele doua puncte de vedere total divergente privind morala: relativismul moral şi legea naturală. Diferenţa între cele două poziţii o dă locul în care trag ele linia dintre bine şi rău. Relativismul moral afirmă că linia trebuie trasă numai în raport de propria estimare a intenţiilor sau consecinţelor bune sau rele ale unui act. Legea naturală consideră însă că diferenţa între bine şi rău ţine cont de trei criterii: natura actului în sine, intenţiile persoanei şi contextul în care se săvârşeşte actul. Cu alte cuvinte, cel care se supune legii naturale consideră că un act rău nu poate deveni bun datorită bunelor intenţii sau prin consecinţele sale.”
Şi autorul continuă: „Moralitatea din perspectiva legii naturale urmăreşte să menţină vie moştenirea iudeo-creştină a omenirii. Relativismul moral caută reconstruirea completă a omenirii. Pentru legea naturală, libertatea înseamnă să fii liber să împlineşti ceea ce e corect sub aspect obiectiv, în timp ce pentru relativismul moral libertatea înseamnă să defineşti tu ceea ce ţi se pare corect. Discuţia ar părea oarecum abstractă şi de interes pur academic, dacă n-ar avea implicaţii care asupra publicului larg, în special sub forma dezbaterilor privind atitudinea faţă de sex. Concepţia tradiţională despre sex, care îşi are originea în revoluţia sexuală iniţiată cu aproximativ 3.000 de ani în urmă de iudaism şi consolidată de creştinism, afirmă că sexul este destinat legăturii între bărbat şi femeie şi deschiderii spre o nouă viaţă. […] Viziunea recreaţională asupra sexului, adusă deseori în discuţie şi răspândită de mass-media şi de mediile academice, predomină în momentul de faţă şi explică în mare măsură valul de schimbări care se remarcă în societatea occidentală în ultima jumătate de secol: prevalenţa căsătoriilor civile asupra celor religioase, rata crescută de divorţuri, practicarea pe scară largă a avorturilor şi contracepţiei, legitimizarea homosexualităţii şi, în curând, a poligamiei şi bestialităţii. În ceea ce priveşte concepţia tradiţională asupra sexului, aceasta a fost nevoită să bată în retragere. Bisericile protestante au abandonat-o de mult şi acum se întrec care mai de care să se proclame mai liberală. Biserica Catolică rămâne singura care apără moralitatea sexualităţii tradiţionale şi pentru aceasta este în mod constant ţinta batjocurii, chiar din partea unor laici şi a propriului cler.”
„Singura instituţie din cadrul Bisericii care stă absolut neclintită în faţa acestor atacuri e papalitatea: dreaptă ca o stâncă în faţa tuturor furtunilor liberalismului sexual, papalitatea a devenit din acest motiv ţinta preferată a adepţilor relativismului moral. Papalitatea nu li se va asocia sub nici o formă într-o nouă eră eliberată de moralitatea iudeo-creştină, blocându-i să îşi declare victoria totală în războiul cultural al secolului al XX-lea. Aceasta explică de ce mass-media atacă în mod constant persoana Papei Benedict al XVI-lea. Primul atac a avut loc în septembrie 2006 când, la Regensburg, apelul la o dezbatere raţională a libertăţii de conştiinţă a fost interpretată drept o provocare la adresa musulmanilor. Al doilea a venit cam după un an, pentru că Papa a afirmat că recurgerea la prezervative nu a făcut decât să agraveze creşterea incidenţei SIDA în Africa. Iar în ultimul atac, denunţarea abuzurilor sexuale are drept scop sa umbrească integritatea lui morală. Mass-media sare la gâtul Papei fiindcă a înţeles că Biserica Catolică nu îşi va încălca niciodată principiile moralei sexuale şi că singura cale de neutralizare a influenţei sale morale este discreditarea la cel mai înalt nivel. Atunci când batjocura nu îşi atinge scopul, se trece la defăimare şi minciună.”
