Papa despre criza educaţională
01.06.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea îi sprijină pe Episcopii italieni în prioritatea stabilită pentru acest deceniu – educaţia – explicând cele două rădăcini pe care le consideră a fi la baza „urgenţei educaţionale”. Sfântul Părinte a oferit analiza sa duminică, cu ocazia primirii Episcopilor italieni, reuniţi în adunarea lor plenară. Pontiful a sugerat să se meargă la rădăcini pentru a se găsi „răspunsurile adecvate” la provocările educaţionale.
„Una dintre rădăcinile principale, consider eu, este falsul concept privind autonomia omului.” Acest concept îi cere omului să se dezvolte prin sine şi pentru sine, „fără impuneri din partea altora, care pot să asiste la auto-dezvoltarea sa, dar nu pot să intre în acest proces”. Acest concept este greşit, a explicat Pontiful, deoarece eul omului se defineşte în relaţie cu ceilalţi. „Este creat pentru dialog şi pentru comuniune. Doar întâlnirea cu ‘tu’ şi cu ‘noi’ deschide ‘eu’-l către sine. De aceea aşa numita educaţie anti-autoritară nu este o educaţie, ci mai degrabă o respinge a educaţiei. Astfel un prim punct, aş spune eu, ar fi depăşirea acestei idei false de autonomie a omului, ca un ‘eu’ complet în sine.”
Papa Benedict a indicat şi o a doua rădăcină în scepticism şi relativism, sau „în cuvinte mai simple şi mai clare, în excluderea celor două izvoare care orientează itinerariul uman”. Izvoarele, a continuat el, sunt natura umană şi revelaţia. „Dar natura”, a subliniat Sfântul Părinte, „este considerată astăzi ca fiind ceva pur mecanic, şi de aceea din ea nu vine nici o călăuzire.” Revelaţia, a continuat el, este văzută „fie ca un moment de dezvoltare istorică, şi de aceea relativă, asemenea oricărei dezvoltări istorice şi culturale – fie, se spune, poate că a fost o revelaţie, dar ea nu oferă conţinut, doar motivaţie.” Pontiful a avertizat că „dacă aceste două izvoare sunt blocate, natura şi revelaţia, atunci şi a treia sursă, istoria, încetează să ofere călăuzire deoarece devine doar un conglomerat arbitrar, nişte decizii culturale ale momentului care nu servesc cu nimic prezentului şi viitorului.”
Dificultăţile din educaţie sunt extraordinare, a admis Papa, dar „nu putem să ne lăsăm descurajaţi sau să demisionăm”. „A educa nu a fost niciodată uşor. […] A educa înseamnă a forma noi generaţii, pentru ca ele să ştie cum să intre în relaţie cu lumea.” Tineretul, a afirmat Pontiful, „are o sete în inimile lor, iar această sete reprezintă o nevoie de semnificaţie şi de relaţii umane autentice, care îl ajută pe individ să nu se simtă singur atunci când răspunde provocărilor vieţii. […] Răspunsul nostru este proclamarea lui Dumnezeu, care este un prieten al omului, care în Isus s-a făcut pe Sine aproape fiecăruia.”
