Primul laic jurnalist declarat Fericit
10.06.2010, Roma (Catholica) - Între slujitorii lui Dumnezeu care vor fi proclamaţi Fericiţi în 2010 figurează şi Manuel Lozano Garrido, jurnalist şi membru al Acţiunii Catolice, care va fi înălţat la cinstea altarelor sâmbătă, 12 iunie, la Sfânta Liturghie celebrată la Linares, în Spania. Profilul său de înaltă mărturie creştină a fost prezentat marţi, în Sala Marconi de la Radio Vatican, de Arhiepiscopul Claudio Maria Celli, preşedintele Consiliului Pontifical al Comunicaţiilor Sociale.
Născut în 1920 în sudul Spaniei, la Linares, Manuel Lozano Garrido a fost membru al asociaţiei Acţiunea Catolică, jurnalist, scriitor, şi, în ultima parte a vieţii, paralizat şi orb. Dar mai presus de toate, un martor al Evangheliei şi apostol al bucuriei. Cunoscut mai bine cu supranumele „Lolo”, este primul jurnalist laic care va fi trecut în rândul Fericiţilor. Întreaga sa viaţă a fost marcată de credinţă, citim într-un material publicat de Radio Vatican. În timpul persecuţiei religioase din Spania, în plin război civil, adolescentul „Lolo” a fost ales să ducă Sfânta Împărtăşanie la deţinuţii din închisori. Avea cu puţin peste 16 ani când a fost arestat. Mai târziu, va aminti una din bucuriile cele mai mari ale vieţii sale: adoraţia Preasfântului Sacrament, în noaptea de Joia Sfântă, împreună cu ceilalţi prizonieri.
„Cel mai mult m-a impresionat credinţa lui”, a declarat Arhiepiscopul Maria Celli. „Prima dată când, fiind de acum bolnav, au venit să celebreze Sfânta Liturghie în casa sa, el a cerut ca maşina lui de scris să fie aşezată sub masa de altar. Dorea ca misterul Sfintei Cruci să cuprindă şi tastatura maşinii de scris, pentru ca să aducă roade şi prin intermediul acesteia.” Amintind despre boala care l-a secerat, prelatul a spus: „În ultimul timp, cu o viaţă distrusă de boală, Lolo a trăit cu intensitate această vocaţie şi suferinţa de a fi un martor al adevărului. Ceea ce impresionează este faptul că el era un bolnav fericit, nu unul care se târa de la o zi la alta; era un bolnav care descoperise în uniunea cu Cristos Domnul cheia de transformare a suferinţei în mântuire, har şi iubire. Era un bolnav fericit…”
Scaunul cu rotile nu l-a împiedicat ca până la moarte, în 1971, să alimenteze o altă vocaţie din interiorul vocaţiei: jurnalismul, o profesie care pentru el devine o adevărată misiune în serviciul Evangheliei. A scris şi un „decalog al jurnalistului”, în care găsim şi această regulă, de o actualitate continuă: „Frământă pâinea informaţiilor, purificată cu sarea bunului stil şi fermentul eternităţii, apoi dăruieşte-o celorlalţi pentru a alimenta interesul, nu pentru a le răpi bucuria de a gusta, judeca şi asimila”.
