Omul înţelept îşi pune încrederea în Domnul nu în bogăţii
01.08.2010, Castel Gandolfo (Catholica) - Înainte de a recita rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii adunaţi în curtea interioară de la Castel Gandolfo, în ziua de duminică, 1 august 2010, Papa Benedict al XVI-lea, pornind de la modelul unor sfinţi pomeniţi în calendarul Bisericii în această perioadă, a vorbit despre detaşarea de bunurile materiale. Asemenea sfinţilor, care au dobândit o inimă înţeleaptă, Pontiful a îndemnat la a aduna ceea ce nu se strică şi a renunţa la ceea ce este schimbător în timp.
Iubiţi fraţi şi surori,
În aceste zile are loc pomenirea liturgică a mai multor sfinţi. Ieri l-am amintit pe Sf. Ignaţiu de Loyola, fondator al Societăţii lui Isus. El a trăit în secolul al XVI-lea, şi s-a convertit citind viaţa lui Isus şi vieţile sfinţilor în timpul unei lungi spitalizări din cauza unei răni primite în bătălie. A fost atât de impresionat de acele pagini, încât a decis să îl urmeze pe Domnul. Astăzi îl pomenim pe Sf. Alfons Maria de Liguori, fondator al Redemptoriştilor, care a trăit în secolul al XVIII-lea şi a fost proclamat patron al confesorilor de către Venerabilul Papă Pius al XII-lea. A conştientizat faptul că Dumnezeu ne vrea pe toţi sfinţi, pe fiecare după propria stare de viaţă, în mod evident.
În această săptămână liturgia ni-l propune, apoi, pe Sf. Eusebiu, primul Episcop de Piemont, curajos apărător al divinităţii lui Cristos, şi, în fine, figura Sf. Ioan Maria Vianney, Parohul de Ars, care a călăuzit prin exemplul său Anul Preoţiei recent încheiat; mijlocirii lui îi încredinţez din nou pe toţi păstorii Bisericii. Angajamentul comun al acestor sfinţi a fost acela de a salva sufletele şi de a sluji Biserica fiecare cu propria carismă, contribuind la reînnoirea şi îmbogăţirea ei. Aceşti oameni au dobândit „o inimă înţeleaptă” (Psalm 89,12), adunând ceea ce nu se strică şi renunţând la ceea ce este iremediabil schimbător în timp: puterea, bogăţia şi puterile efemere. Alegându-l pe Dumnezeu au avut tot ceea ce le era necesar, pregustând încă din viaţa pământească eternitatea (cf. Eclesiastul 1-5).
În Evanghelia din această duminică, învăţătura lui Isus priveşte tocmai adevărata înţelepciune şi este introdusă de întrebarea unuia din mulţime: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine” (Luca 12,13). Isus, răspunzând, îi avertizează pe ascultători cu privire la dorirea bunurilor pământeşti prin parabola bogatului nebun, care, adunând pentru sine o recoltă abundentă, a încetat să mai lucreze, şi a început să îşi consume bunurile distrându-se şi iluzionându-se chiar că poate alunga moartea. Însă Dumnezeu i-a spus: ‘Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ (Luca 12,20). Omul nebun din Biblie este acela care nu vrea să îşi dea seama, din experienţa lucrurilor vizibile, că nimic nu durează pentru totdeauna, ci totul trece: tinereţea şi forţa fizică, bunurile şi puterea. A face să depindă propria viaţă de realităţi atât de trecătoare este, aşadar, nebunie. Omul care îşi pune încrederea în Domnul, însă, nu se teme de adversităţile vieţii, şi nici de realitatea inevitabilă a morţii: este omul care a dobândit „o inimă înţeleaptă”, asemenea sfinţilor.
Adresând rugăciunea noastră Preasfintei Fecioare, doresc să amintesc şi alte evenimente semnificative: mâine se va putea obţine indulgenţa de la Porziuncola sau „Iertarea de la Assisi”, pe care Sf. Francisc a obţinut-o, în 1216, de la Papa Onorius al III-lea; joi, 5 august, aniversând Consacrarea Bazilicii Santa Maria Maggiore, o vom cinsti pe Maica lui Dumnezeu aclamată cu acest titlu în Conciliul din Efes din 431; şi vinerea următoare, comemorând moartea Papei Paul al VI-lea, vom celebra sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului. Data de 6 august, considerată culmea luminii verii, a fost aleasă pentru a semnifica faptul că splendoarea Chipului lui Cristos luminează lumea întreagă.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
