Valorile etice, între aspiraţiile individului şi necesitatea unui absolut
16.08.2010, Roma (Catholica) - Şase sute de teologi din 73 de ţări de pe toate continentele s-au reunit zilele trecute la Trento, în nordul Italiei, pentru un congres mondial pe teme morale de actualitate: de la bioetică la comuniunea eclesială, de la fundamentul teologiei morale şi sociale până la conceptul de adevăr. Au participat circa 40% teologi laici, şi 130 de femei specializate în teologie morală. Lucrările congresului au fost deschise de Arhiepiscopul italian Bruno Forte, şi încheiate de Arhiepiscopul german Reinhard Marx.
Redacţia centrală a Radio Vatican l-a contactat pe teologul italian, Mons. Bruno Forte: „În satul global, provocările sunt tot mai globale, drept care şi reflecţia teologico-morală se confruntă cu provocări comune – e de ajuns să ne gândim, de exemplu, la chestiunile bioetice – şi de aceea e necesar să înfruntăm împreună provocările şi problemele. Există apoi o altă exigenţă, mai profundă, referitor la trăirea şi mărturisirea comuniunii cu Biserica. Teologul moralist, ca oricare alt teolog, nu este un aventurier al inteligenţei, ci trebuie să străbată mările şi istoria cu barca în care stau toţi, cu barca lui Petru, unde echipajul este condus de Petru, întocmai, iar în jurul lui stau episcopii, magisteriul Bisericii. Nu se poate elabora o reflecţie etico-morală în timpurile noastre fără o puternică înrădăcinare în comuniunea Bisericii”.
La prelegerea de deschidere a lucrărilor, Mons. Bruno Forte a subliniat că nu există etică fără transcendenţă. „Mă folosesc aici de reflecţia teologului Romano Guardini, care spunea că marea dramă a epocii moderne, cea care a dus la totalitarisme şi ideologii, a fost exasperarea ideii de autonomie a individului. Când omul vrea să facă totul de la sine şi de unul singur, atunci totul devine posibil în bine şi în rău, dar se pierde ancorajul şi referinţa necesară. Pentru ca să existe, etica are nevoie de un fundament diferit. Aceasta nu înseamnă că trebuie să negăm valoarea libertăţii şi a discernământului din partea omului, ci că suntem cu atât mai liberi cu cât libertatea noastră se ancorează într-o referinţă care are la bază adevărul şi binele absolut. Nu există etică fără a recunoaşte o alteritate, o diversitate, care se referă în primul rând la aproapele, la un ‘tu’ din imediata vecinătate, dar şi la un ‘tu’ ultim şi transcendent, un ‘Tu’ divin, pe care morala teologică îl vesteşte în Isus Cristos, Revelaţia lui Dumnezeu. Fără acest ‘Tu’, omul rămâne singur şi atunci chiar şi autonomia sa se reduce, pentru că nu găseşte un ancoraj ultim şi eliberator care să fie comun tuturor oamenilor, care să ceară ca toţi să asculte de adevăr şi să fie în slujba celorlalţi”.
