Crucea, simbolul creştinismului
15.09.2010, Bucureşti (Catholica) - Ieri, 14 septembrie, PF Daniel a afirmat că crucea este simbolul creştinismului pentru că pe o cruce Isus Hristos a arătat cât de mult iubeşte Dumnezeu lumea. Este o dragoste absolută până la sacrificiu, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în cuvântul rostit în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din reşedinţa patriarhală, în sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci: „Sfânta Cruce ne arată că iubirea lui Dumnezeu nu este una posesivă, ci una dăruitoare de Sine şi nu este o dragoste plină de orgoliu, ci plină de smerenie. Astfel, iubirea smerită şi jertfelnică a lui Isus Hristos se dăruieşte celor care cred în El şi se împărtăşesc cu El. Tocmai pentru că este o iubire smerită, demonii cei mândrii şi răi nu pot suporta Sfânta Cruce pentru că le aminteşte de smerenia şi milostivirea lui Hristos”, informează Radio Trinitas, citat de Basilica.ro.
„Crucea Mântuitorului este semnul iubirii atotputernice şi smerite, făcătoare de viaţă şi făcătoare de comuniune. Şi pentru că Hristos s-a dăruit total ca Om lui Dumnezeu Tatăl, spunând ‘în mâinile Tale îmi dau duhul Meu’, Dumnezeu s-a dăruit umanităţii răstignite a lui Hristos, încât El a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând. De aceea Sfânta Cruce nu este doar semnul jertfei şi al morţii, ci al Învierii şi al biruinţei”, a mai arătat Preafericirea Sa. Patriarhul României a vorbit despre prefigurările şi profeţiile despre Sfânta Cruce din Vechiul Testament şi a subliniat că tot Sfânta Cruce va anunţa şi a doua venire. „Această sărbătoare, dincolo de aspectul ei istoric, are o semnificaţie deosebită pentru viaţa Bisericii. Sfânta Cruce, aşa cum a fost văzută pe cer de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, este semn de biruinţă. Ea a fost preînchipuită în Vechiul Testament şi a fost profeţită de Mântuitorul Isus Hristos ca fiind semnul Fiului Omului, care se va arăta la a doua venire.” Cultul Sfintei Cruci s-a dezvoltat mai ales după descoperirea ei la Ierusalim, în anul 326, de Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare.
Cei care se închină la Sfânta Cruce nu se închină materiei, lemnului, ci Mântuitorului Hristos cel care s-a sacrificat pentru oameni, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Atunci când noi ne închinăm Sfintei Cruci, nu ne închinăm lemnului, ci ne închinăm lui Hristos cel Răstignit şi Înviat. Trebuie să vedem, totdeauna, în semnul Sfintei Cruci, semnul iubirii lui Hristos pentru lume. Crucea nu poate fi transformată într-un semn magic, ca putere în sine. Puterea ei vine din faptul că ea reprezintă pe Hristos Răstignit şi Înviat. Taina Sfintei Cruci nu rămâne în afară de Hristos, ci a fost interiorizată de Mântuitorului Isus Hristos chiar şi după Învierea Sa din morţi. De aceea, Crucea în ortodoxie este pictată ca fiind luminoasă, plină de Lumina Învierii. Icoana răstignirii Mântuitorului Isus Hristos îl arată pe El cu faţa senină, nu crispată ca în pictura religioasă occidentală, întrucât Isus Hristos de bună voie a acceptat răstignirea.”

„Icoana răstignirii Mântuitorului Isus Hristos îl arată pe El cu faţa senină, nu crispată ca în pictura religioasă occidentală”
Cu tot dragul as sustine si eu detalii ca acestea, daca tocmai ele ar conduce, macar cu o idee, la o traire mai profunda cu Domnul Cristos. Desi probabil ca atunci nu ar mai fi timp pentru criticarea confesiunilor occidentale, indiferent de felul in care, mai mult sau mai putin justificat, inteleg a-L reprezenta pe Isus cel Rastignit. Pentru mine, multitudinea reprezentarilor iconografice ale Mantuitorului sunt doar expresie a bogatiei si a diversitatii Bisericii.
Fie ca tot mai multi sa traim bucuria unitatii in diversitate, motivata de dorinta Domnului nostru Isus Cristos: „…ca toti sa fie una…” (In 17)