Dumnezeu este lângă noi
05.11.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a afirmat ieri că Dumnezeu este aproape de noi şi doreşte să simţim prezenţa iubirii Sale în vieţile noastre. Afirmaţia a fost făcută la predica de la Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro pentru sufletele Cardinalilor şi Episcopilor care au murit în cursul acestui an. I-a amintit în special pe Cardinalii Peter Seiichi Shirayanagi, fost Arhiepiscop de Tokyo; Cahal Brendan Daly, fost Arhiepiscop de Armagh, Irlanda; Armand Gaetan Razafindratandra, fost Arhiepiscop de Antananarivo, Madagascar; Cardinalul Tomas Spidlik, specialist în teologia şi spiritualitatea răsăriteană; Paul Augustin Mayer, fost prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor; şi Luigi Poggi, fost arhivist al Arhivelor Secrete ale Vaticanului.
Pontiful a spus: „Aceşti veneraţi fraţi ai noştri ne place să îi amintim ca păstori zeloşi, a căror slujire a fost mereu marcată de orizontul escatologic care animă speranţa în fericire fără de umbră promisă nouă după această viaţă”. Şi a continuat: „expresia ‘viaţa veşnică’ desemnează darul divin acordat omenirii: comuniunea cu Dumnezeu în această lume şi plinătatea Sa în cea viitoare. Viaţa veşnică ne-a fost deschisă de misterul pascal al lui Cristos şi credinţa este calea pentru a ajunge la ea.” A subliniat că Dumnezeu „ni l-a dăruit pe Fiul său din iubire, pentru a fi Dumnezeul apropiat, pentru a ne face să simţim prezenţa Sa, pentru a ne veni în întâmpinare şi a ne duce în iubirea Sa, în aşa fel încât toată viaţa să fie animată de această iubire divină. Fiul Omului nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji şi a-şi dărui viaţa.”
„Verbele ‘a iubi’ şi ‘a da’ indică un act decisiv şi definitiv care exprimă radicalitatea cu care Dumnezeu s-a apropiat de om în iubire, până la dăruirea totală, până la trecerea pragului ultimei noastre singurătăţi, coborându-se în abisul abandonării noastre extreme, trecând prin poarta morţii”, a afirmat Papa. „Obiectul şi beneficiarul iubirii divine este lumea, adică omenirea.” A continuat: „Fiul Omului nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji şi a-şi dărui viaţa. Dumnezeu nu o face pe stăpânul, ci iubeşte fără măsură. Nu manifestă atotputernicia sa în pedeapsă, ci în milostivire şi în iertare. A înţelege toate acestea înseamnă a intra în misterul mântuirii: Isus a venit pentru a mântui şi nu pentru a condamna; cu jertfa crucii el revelează faţa de iubire a lui Dumnezeu. Şi tocmai prin credinţa în iubirea supraabundentă dăruită nouă în Cristos Isus, noi ştim că până şi cea mai mică forţă de iubire este mai mare decât cea mai mare forţă distrugătoare şi poate să transforme lumea şi tocmai prin această credinţă noi putem avea o ‘speranţă vrednică de crezare’, aceea în viaţa veşnică şi în învierea trupului.”
