Papa a consacrat biserica Sagrada Familia
07.11.2010, Barcelona (Catholica) - ora 9, în dimineaţa zilei de duminică, 7 noiembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea a mers cu papamobilul de la sediul arhiepiscopal din Barcelona la biserica Sagrada Familia, capodoperă a arhitectului catalan Antoni Gaudi. Lucrările la clădire, care au început în anul 1882, continuă astăzi mulţumită donaţiilor din întreaga lume, şi sunt programate să se încheie în anul 2026. Proiectul final va include optsprezece turle, doisprezece dedicate Apostolilor, patru evangheliştilor, una lui Isus – cea mai înaltă dintre toate, ajungând până la 170 metri – şi una Fecioarei Maria. Înainte de Liturghie, Pontiful a mers în exteriorul bisericii, unde mii de persoane erau adunate pentru a-l saluta. Papa a intrat în clădire pe o intrare secundară, fiind întâmpinat de preşedintele fundaţiei Sagrada Familia şi de Jordi Bonet, şeful proiectului clădirii. Apoi s-a întâlnit cu regele Juan Carlos şi regina Sofia ai Spaniei în Aula Muzeului din Sagrada Familia.
După întâlnirea cu monarhii, Papa a mers în sacristie pentru a se pregăti pentru celebrarea Liturghiei în cadrul căreia a consacrat biserica şi altarul. La începutul predicii sale, Papa a vorbit în catalană, salutând personalităţile şi credincioşii prezenţi. El a evidenţiat că această zi „este un punct semnificativ într-o lungă istorie de aspiraţii, de muncă şi de generozitate, care durează de mai mult de un secol”, şi i-a menţionat în mod special pe cei ale căror eforturi au făcut posibilă construirea bisericii, în special „pe cel care a fost sufletul şi artizanul acestui proiect: Antoni Gaudi, arhitect genial şi creştin coerent, a cărui flacără a credinţei a ars până la sfârşitul vieţii sale, trăită cu demnitate şi austeritate absolută. Acest eveniment este, într-un anumit fel, punctul culminant şi deblocarea unei istorii a acestui ţinut catalan care, mai ales începând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a dat o mulţime de sfinţi şi fondatori, martiri şi poeţi creştini. Istorie de sfinţenie, de creaţii artistice şi poetice, născute din credinţă, pe care astăzi le culegem şi le prezentăm ca ofrandă lui Dumnezeu în această celebrare euharistică”.
Această operă de artă „este un semn vizibil al Dumnezeului invizibil, spre a cărui glorie se înalţă semeţe aceste turnuri, săgeţi care indică absolutul luminii şi al Celui care este Lumina, Înălţimea şi Frumuseţea. În acest ambient, Gaudi a dorit să unească inspiraţia care îi venea de la cele trei cărţi mari din care se hrănea ca om, ca şi credincios şi ca arhitect: cartea naturii, cartea Sfintei Scripturi şi cartea Liturgiei. Astfel a unit realitatea lumii şi istoria mântuirii, aşa cum ne este relatată în Biblie şi făcută prezentă în Liturgie. A introdus în edificiul sacru pietre, copaci şi viaţă umană, pentru ca întreaga creaţie să conveargă în lauda divină, dar, în acelaşi timp, a scos în afară ‘altarele’, pentru a pune în faţa oamenilor misterul lui Dumnezeu revelat în naşterea, pătimirea, moartea şi învierea lui Isus Cristos”.
„În felul acesta, a colaborat în manieră genială la edificarea unei conştiinţe umane ancorată în lume, deschisă faţă de Dumnezeu, iluminată şi sfinţită de Cristos. Şi a realizat ceea ce astăzi este una dintre îndatoririle cele mai importante: depăşirea rupturii dintre conştiinţa umană şi conştiinţa creştină, dintre existenţa în această lume vremelnică şi deschiderea la viaţa veşnică, dintre frumuseţea lucrurilor şi Dumnezeu ca Frumuseţe. Antoni Gaudi nu a realizat toate acestea cu cuvinte, ci cu pietre, linii, suprafeţe şi turnuri. În realitate, frumuseţea este marea necesitate a omului; este rădăcina din care cresc trunchiul păcii noastre şi roadele speranţei noastre. Frumuseţea îl şi revelează pe Dumnezeu deoarece, asemenea Lui, opera frumoasă este pură gratuitate, invită la libertate şi smulge din egoism”.
Pontiful a adăugat: „Cred că consacrarea acestei biserici a Sfintei Familii, într-o epocă în care omul pretinde să îşi construiască viaţa fără Dumnezeu, ca şi cum nu ar mai avea nimic să îi spună, este un eveniment cu mare semnificaţie. Gaudi, cu opera sa, ne arată că Dumnezeu este adevărata măsură a omului, că secretul adevăratei originalităţi constă, aşa cum spunea el, în a ne întoarce la originea care este Dumnezeu. El însuşi, deschizând în felul acesta spiritul spre Dumnezeu, a fost capabil să creeze în acest oraş un spaţiu de frumuseţe, de credinţă şi de speranţă, care îl conduce pe om la întâlnirea cu Acela care este adevărul şi frumuseţea însăşi. Aşa exprima arhitectul sentimentele sale: ‘O biserică [este] unicul lucru vrednic să reprezinte simţirea unui popor, deoarece religia este cel mai înalt lucru în om'”.
Sfântul Părinte a amintit faptul că „cei care au patronat această biserică au dorit să arate lumii iubirea, munca şi slujirea trăite în faţa lui Dumnezeu, aşa cum le-a trăit Sfânta Familie din Nazaret. Condiţiile de viaţă sunt profund schimbate şi cu ele s-a înaintat enorm în domeniile tehnice, sociale şi culturale. Nu putem să ne mulţumim cu aceste progrese. Cu ele trebuie să fie mereu prezente progresele morale, cum sunt atenţia, ocrotirea şi ajutorul dat familiei, deoarece iubirea generoasă şi indisolubilă dintre un bărbat şi o femeie este cadrul eficace şi fundamentul vieţii umane în timpul sarcinii, în naşterea sa, în creşterea sa şi în sfârşitul său natural… Biserica invocă adecvate măsuri economice şi sociale pentru ca femeia să poată găsi deplina sa realizare acasă şi la muncă, pentru ca bărbatul şi femeia care se unesc în căsătorie şi formează o familie să fie în mod decis susţinuţi de stat, pentru ca fie apărată ca sacră şi inviolabilă viaţa copiilor din momentul zămislirii lor, pentru ca natalitatea să fie preţuită, valorificată şi susţinută pe planul juridic, social şi legislativ”.
Papa Benedict al XVI-lea i-a cerut lui Dumnezeu „ca în acest ţinut catalan să se înmulţească şi să se consolideze noi martori ai sfinţeniei, care să ofere lumii marea slujire pe care Biserica poate şi trebuie să o aducă omenirii: să fie icoană a frumuseţii divine, flacără aprinsă de caritate, canal pentru ca lumea să creadă în Cel pe care Dumnezeu l-a trimis”. În final el l-a implorat „pe Stăpânul vieţilor noastre ca din acest altar, care acum va fi uns cu ulei sfânt şi pe care se va consuma jertfa de iubire a lui Cristos, să izvorască un fluviu continuu de har şi de caritate peste acest oraş Barcelona şi peste locuitorii săi, şi peste lumea întreagă. Fie ca aceste ape fecunde să umple de credinţă şi de vitalitate apostolică această Biserică arhidiecezană, pe Păstorii şi credincioşii săi”. La sfârşitul Liturghiei, Cardinalul Sistach a citit decretul prin care Papa declară biserica Sagrada Familia drept Bazilică minor.
