Papa a luat masa cu săracii
27.12.2010, Vatican (Catholica) - Sfântul Părinte a luat ieri masa cu persoane asistate în diferite comunităţi ale Misionarelor Carităţii, marcând astfel o sută de ani de la naşterea Fericitei Tereza de Calcutta. Evenimentul s-a desfăşurat în atriumul Aulei Paul al VI-lea din Vatican, participând 350 de persoane din diferite centre de primire, precum şi 150 de persoane consacrate, printre care misionare ale carităţii şi fraţi contemplativi, dar şi preoţi şi seminarişti. După cuvintele de salut rostite de sr. Mary Prema Pierick, superioara generală a Misionarelor Carităţii, Papa Benedict al XVI-lea s-a adresat întregii audienţe.
„Fie ca lumina Pruncului Isus, a Fiului lui Dumnezeu făcut om, să lumineze vieţile noastre pentru a le transforma în lumină, aşa după cum s-a întâmplat în special în vieţile sfinţilor”, a spus Pontiful. În acest sens a amintit mărturia Maicii Tereza de Calcutta, pe care a descris-o ca „o reflexie a luminii iubirii lui Dumnezeu. Celebrarea celor o sută de ani de la naşterea ei este un motiv de recunoştinţă şi de reflecţie, pentru un înnoit şi bucuros angajament la a-i sluji Domnului şi semenilor, în special celor nevoiaşi. Fericita Tereza de Calcutta a arătat caritate tuturor, fără diferenţe, dar cu o preferinţă pentru cei săraci şi abandonaţi: un semn luminos al paternităţii şi bunătăţii lui Dumnezeu. În toţi oamenii ea recunoştea faţa lui Cristos, pe Care l-a iubit cu întreaga ei fiinţă. Ea a continuat să îl întâlnească pe Cristos pe care îl adora şi îl primea în Euharistie, pe străzile şi uliţele oraşului, devenind o ‘imagine’ vie a lui Isus care îşi varsă harul iubirii milostive asupra rănilor omului.”
„Celor care întreabă de ce Maica Tereza a devenit faimoasă, răspunsul este simplu: pentru că a trăit cu umilinţă şi discreţie pentru şi în iubirea lui Dumnezeu. Ea însăşi spunea că cel mai mare premiu era iubirea lui Isus şi slujirea Sa în săraci. […] Îi mulţumim Domnului deoarece în Fericita Tereza de Calcutta vedem cu toţii cum vieţile noastre se schimbă când îl întâlnim pe Isus; cum ele devin o reflexie a luminii lui Dumnezeu pentru ceilalţi. Atâtor oameni care au experimentat sărăcia şi suferinţa, ea le-a dat mângâierea şi siguranţa că Dumnezeu nu abandonează pe nimeni, niciodată. Misiunea ei continuă prin cele care, aici şi în alte părţi ale lumii, trăiesc carisma ei ca misionare ale carităţii. […] Suntem foarte recunoscători, dragi surori şi fraţi, pentru prezenţa voastră umilă şi discretă, ascunsă de ochii lumii dar extraordinară şi preţioasă pentru inima lui Dumnezeu. Mărturia vieţii voastre arată omului – care adesea caută fericirea iluzorie – unde se găseşte adevărata bucurie: în împărtăşire, în dăruire, în iubirea cu aceeaşi gratuitate a lui Dumnezeu, care rupe întreaga logică umană a egoismului.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
