Doi miei în amintirea martiriului Sf. Agneza
22.01.2011, Roma (Catholica) - Îi spală, îi usucă, îi hrănesc, îi răsfaţă, îi împodobesc de sărbătoare. Cele care se ocupă de cei doi miei care vineri, 22 ianuarie 2011, în pomenirea liturgică a sfintei Agneza, au fost prezentaţi Papei – şi a căror lână va fi folosită pentru a confecţiona sfinte paliumuri – sunt surorile Sfintei Familii din Nazaret, care de aproape 130 de ani desfăşoară această activitate unică şi discretă. O sarcină care se inserează în carisma congregaţiei – aşa cum ne-a spus superioara Maria Solecka – adică aceea de a trăi după stilul Sfintei Familii, în ascundere şi în slujirea Bisericii. Sora Hanna Pomnianowska, una dintre călugăriţele care trăiesc de mai mult timp în comunitatea romană de pe colina Esquilino, a acordat un interviu pentru L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro.
– De câţi ani vă ocupaţi de pregătirea mieilor?
– A început maica noastră întemeietoare, Fericita Frances Siedliska în anul 1884. În acel timp, nişte surori dintr-o altă congregaţie se ocupau de pregătirea mieilor pentru sărbătoarea Sfintei Agneza, dar era vorba de o comunitate de călugăriţe de acum în vârstă. Casa lor era vecină cu aceea pe care Siedliska a deschis-o pe colina Esquilino, la Roma. Dat fiind faptul că prima noastră comunitate era formată din multe tinere, acele surori au întrebat-o pe întemeietoare dacă era dispusă să se ocupe de acea activitate. Şi ea a acceptat cu mare plăcere. De atunci, tradiţia se repetă: cu excepţia câtorva ani în perioada celui de-al doilea război mondial, ne-am îngrijit mereu să pregătim mieii pentru rit.
– Ce se întâmplă atunci când primiţi mieii?
– La 20 ianuarie în fiecare an trapiştii de la Tre Fontane ne aduc cei doi miei. Imediat ce i-am primit, îi ducem la ultimul etaj al casei noastre, unde avem o terasă mare cu spălătorie. Vă puteţi imagina că ei devin bucuria întregii comunităţi, în special a surorilor mai tinere. Sora care este responsabilă de îngrijirea celor doi miei este Wanda Baran care, de când a venit la Roma în anii celui de-al doilea război mondial, se ocupă de ei. În general este ajutată de alte trei sau patru surori. Primul lucru pe care-l facem este să îi spălăm. Îi punem într-o cadă şi cu săpun pentru copii şi eliminăm în mod delicat murdăria. În felul acesta, facem să strălucească albul lânii lor. Apoi îi uscăm: odinioară se făcea cu bucăţi de pânză acum cu uscătorul de păr. Suntem foarte atente să nu lăsăm umedă mantia lor, pentru că sunt mici şi s-ar putea îmbolnăvi. Pentru aceasta încălzim bine locul. După uscare, îi punem într-o cadă acoperită cu paie şi închisă cu bucăţi de pânză, pentru ca să nu răcească. Le dăm de mâncare fân şi în acest moment sunt gata pentru a petrece noaptea în spălătorie.
– În ce mod sunt împodobiţi?
– Dimineaţa următoare, adică în ziua sărbătorii Sfintei Agneza, le punem un fel de mantie pe spate. Pentru un miel este de culoare roşie, în amintirea martiriului sfintei, pentru celălalt este albă, în amintirea fecioriei ei. Pe cele două mantii sunt trei litere: de o parte, s.a.v., care înseamnă Sfânta Agneza Fecioară, şi de cealaltă s.a.m., adică Sfânta Agneza Martiră. Apoi împletim două coroane de flori – una de culoare roşie şi una albă – şi le punem pe capul lor. Le punem şi fundiţe la urechi. După această aşa-zisă îmbrăcare, cei doi miei sunt puşi fiecare într-un coş. Suntem constrânşi să îi legăm pentru a evita ca să scape: de fapt, am văzut odată un miel făcând un salt şi scăpând de la altar. Astfel cele două animale sunt pregătite pentru ceremonie.
– După aceea ce se întâmplă?
– Pe la nouă dimineaţa vin la noi câţiva angajaţi de la Bazilica Laterană, care duc cei doi miei la „Sfânta Agneza în afara Zidurilor”, pe via Nomentana. Imediat ce au ajuns acolo, sunt puşi pe altarul sfintei şi binecuvântaţi cu ritul tradiţional. După ce s-a terminat ceremonia în Bazilica Sfintei Agneza, câţiva purtători pontificali duc cei doi miei cu o furgonetă în Palatul Apostolic, unde sunt prezentaţi Papei.
– Voi sunteţi prezente şi la ritul din Vatican?
– Două surori, în general cele care sărbătoresc jubileul de profesiune călugărească, sunt admise în capela Papei Urban al VIII-lea din Palatul Apostolic, în prezenţa Papei, unde asistă personal la ceremonie.
– Ce alte activităţi desfăşuraţi în comunitate?
– Suntem 15 surori în casa mamă din Roma. Avem o grădiniţă compusă din două clase împărţite pe vârstă. Vă puteţi imagina că sosirea mieilor devine o sărbătoare pentru toţi copiii, şi nu numai, pentru că evenimentul este urmărit şi de locuitorii din cartier. Nu este mulţimea care venea atunci când am sosit aici la Roma, în anul 1947, dar e vorba oricum de o tradiţie încă foarte simţită.
