Garda Elveţiană – 505 ani de istorie
25.01.2011, Vatican (Catholica) - La 22 ianuarie Garda Elveţiană şi-a celebrat în Vatican 505 ani de când membrii au jurat să îl apere pe Papa. În 1506, la 22 ianuarie, 150 de soldaţi elveţieni au intrat în Vatican la cererea Papei Iuliu al II-lea pentru a forma Garda Elveţiană Pontificală. Grupul a rămas prezent până astăzi, devenind cea mai veche armată încă în funcţiune din întreaga lume. Aniversarea acelui moment a fost marcată de o Liturghie solemnă, urmată de o procesiune prin Piaţa San Pietro, respectiv de sărbătorirea în Vatican.
La celebrarea din capela Colegiului Teutonic au participat aproximativ 40 de gărzi alături de foarte puţini externi. Liturghia a fost celebrată de Arhiepiscopul Ferdinando Filoni, din secretariatul de stat al Vaticanului. El le-a spus că asemenea pescarilor ce au primit misiune de la Domnul ca primii Săi discipoli, toţi oamenii sunt invitaţi să îl urmeze şi au o sarcină particulară. „Servindu-l pe Sfântul Părinte, într-un mod special, voi participaţi la misiunea universală a Bisericii”, le-a mai spus prelatul. Şi-a încheiat predica cu o rugăciune ca gărzile elveţiene să aibă „un impuls înnoit” de fidelitate şi slujire.
Cei 110 membri ai Gărzii sunt responsabil cu paza intrărilor în Vatican şi a întregii reşedinţe papale. Următoarea celebrare majoră pentru gărzi va fi la 6 mai, când îi vor aminti pe cei 147 de colegi de-ai lor ce au murit apărându-l pe Papa Clement al VII-lea în 1527. Acea zi va fi marcată şi de depunerea jurământului de către noi recruţi. Aceştia se vor angaja să fie fideli Pontifului pe perioada lor de slujire, ce durează minim 25 de luni.
Zilnic citesc tot ce apare in situl dvs. si ma bucur ca exista. Mai putin ma bucur, chiar ma intristez, cand dispare cate ceva bun si valoros. De exemplu, lipseste foarte mult „Maine, ziua liturgica” cu Liturghia orelor. N-am inteles din ce considerente a disparut… Era minunata! Nu numai prezentarea vietii sfintilor, dar si meditatia finala… Aveam ocazia sa citim si sa ne imbogatim sufleteste si cu comentariile atat de minunate ale pr. prof. Claudiu Dumea…
Sper din suflet sa revina „Maine, ziua liturgica”
Cu toata stima…