Memoriile unei foste gărzi personale a Papei Ioan Paul al II-lea

25.01.2011, Roma (Catholica) - Timp de 12 ani, căpitanul Roman Fringeli din Garda Elveţiană, ieşit la pensie, a fost format şi pregătit pentru a-şi da viaţa pentru Papa. Între 1987-1999, l-a apărat pe viitorul Fericit Ioan Paul al II-lea ca una din cele cinci gărzi personale în călătoriile papale – o perioadă în care au avut loc 15 călătorii apostolice în Asia, Europa, Africa şi Americi. Timp de trei ani şi jumătate, în perioada aceea, Fringeli a condus contingentul Gărzii Elveţiene când Pontiful mergea în străinătate. „Dacă împrejurările ar cere, m-aş sacrifica pe mine însumi pentru Papa”, aminteşte el. „Gândul meu în timpul călătoriilor a fost mereu acesta”, citim în materialul tradus pentru Ercis.ro.

Fringeli a vorbit pentru ZENIT despre eforturile de a ţine în spate mulţimea la Nairobi, strigătele la militari în Mozambic pentru a evita ca o mare masă de oameni să ajungă prea aproape de Papa şi misiunea dificilă de a-l apăra pe Pontif în faţa unui milion de credincioşi la Seul. Într-o altă călătorie era cu Papa Ioan Paul al II-lea într-un avion vechi care a încercat de trei ori să aterizeze în Lesotho, nereuşind din cauza ceţii. După ce a deviat îndreptându-se spre Johannesburg, grupul a trebuit să conducă timp de cinci ore până în Lesotho numai pentru a sosi la sunetul unei bătălii cu focuri de armă, în timp ce forţele speciale eliberau un grup de ostatici. Papa, care a mers în capitala Maseru pentru a-l beatifica pe preotul misionar Joseph Gerard, a vizitat apoi pe câţiva dintre răniţi în spital. „A fost o călătorie specială, teribilă”, a amintit Fringeli. „Papa Ioan Paul al II-lea voia să ofere un mesaj de pace şi se afla în faţa unui asemenea lucru”.

Totuşi, vizita cea mai neliniştitoare a fost probabil cea la Berlin, în anul 1996. Anarhicii au protestat puternic, lansând proiectile împotriva papamobilului în timp ce alţii defilau goi în timp ce trecea Papa. „Dintr-o dată, acei nebuni au început să arunce mingi mici roşii pline de vopsea pe ferestrele papamobilului”, a amintit Fringeli, care încerca să îi ţină departe pe asaltatori. „Mi-a fost ruşine de Germania pentru ceea ce s-a întâmplat. Poliţia a permis mulţimii să ajungă prea aproape de papamobil, şi eu am spus să o îndepărteze”. Fringeli are multe amintiri despre Pontiful răposat şi este fericit pentru vestea beatificării lui. „Pentru mine, Papa Ioan Paul al II-lea a fost un Papă sfânt, ca toţi Papii din ultimele două sau trei secole”, a explicat el, subliniind că Papa Wojtyla spunea mereu că este ocrotit de Preasfânta Fecioară Maria şi că atribuia mijlocirii ei faptul că a supravieţuit atentatului din anul 1981.

„Era un mesager al păcii”, a adăugat el. „Unii au spus că ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas mai mult timp în Vatican, fără a călători aşa de mult, însă pentru Papa nu erau călătorii de plăcere. Toate prevedeau un program intens [care] angaja toată ziua”. Fringeli a amintit şi că unii au mers pe jos din Zambia până în Zimbabwe numai pentru a-l vedea. Cele 104 călătorii ale Papei Ioan Paul al II-lea în afara Italiei, a spus el, erau şi pentru acele persoane, mai ales în ţările sărace, care nu ar fi putut merge niciodată la Roma. Apoi a amintit că Pontiful, la sfârşitul fiecărei călătorii, se preocupa mereu să mulţumească staff-ului care se îngrijea de siguranţa lui. Totuşi, atunci când era mai tânăr, tendinţa lui de a face băi de mulţime spontane făcea să nu fie mereu prea iubit de gărzile sale personale. „Nu era uşor de călătorit cu Papa, pentru că nu se ştia ce doreşte să facă în afara programului”, a mărturisit fosta Gardă Elveţiană. „Dar experienţa ajută mult”.

În pofida exigenţelor călătoriilor papale, Fringeli a declarat că le-a simţit mereu în mod profund satisfăcătoare, şi că entuziasmul lui nu a dispărut niciodată. „În timpul călătoriei se aduna oboseala, dar la sfârşit mă gândeam mereu: ‘Care ar putea să fie următoarea?’ Era ca un drog”. Fringeli a adus omagiu şi altor două figuri legate de călătoriile apostolice: Cardinalul Roberto Tucci, mult timp organizator al vizitelor, pe care l-a definit „un mare, mare om”, şi Camillo Cibin, gardă personală din Poliţia vaticană, decedat, care a continuat să îl protejeze pe Pontif până când a avut vârsta de 80 de ani. „Fără ei doi”, a încheiat el, „Papa nu ar fi putut să facă o călătorie”.

Sursa: Ercis.ro