PS Florentin: suferinţa are un sens
17.02.2011, Cluj (Catholica) - Programul Zilei Bolnavului, celebrată duminică la Cluj, a avut două etape: dimineaţa a fost Liturghia celebrată în Catedrala Schimbarea la Faţă, cu numeroşi credincioşi, printre care şi medici, personal sanitar, familii care au venit să se roage pentru părinţi, fraţi sau fii aflaţi în suferinţă, iar după-amiaza o vizită a Episcopului de Cluj-Gherla la două clinici clujene: copiii de la Clinica de Neurologie infantilă, unde au participat şi tineri din ASTRU cu dorinţa de a oferi încurajare şi bucurie, iar apoi celebrarea Vecerniei în capela greco-catolică a Clinicii Medicala III, după rugăciune fiind vizitaţi bolnavii din saloane. Adresându-se bolnavilor şi medicilor prezenţi la Vecernia celebrată în prezenţa multor preoţi, PS Florentin a spus: „Noi, oamenii, fugim în mod firesc de suferinţă, de boală şi durere, dar prin Hristos suferinţa are un sens, chiar şi moartea capătă un sens – ea este un moment de trecere de la o viaţă limitată spre o viaţă nelimitată, spre viaţa veşnică. Dacă ne amintim exemplul martirilor şi mărturisitorilor închisorilor din timpul regimului comunist, vedem cât de importantă este credinţa în timpul de suferinţă: prin credinţa lor, Episcopii închişi au reuşit să dea un sens suferinţei, să transforme acele locuri de durere, celulele închisorilor, în capele de rugăciune, în locuri de sfinţire.”
„În mesajul său”, a continuat PS Florentin Crihălmeanu, „Sfântul Părinte ne îndeamnă să medităm asupra suferinţei, dar şi să sensibilizăm comunitatea şi societatea noastră faţă de bolnavi. Vedem un dezechilibru în societatea noastră care aruncă miliarde de dolari pentru distrugere şi nu se preocupă de atâtea milioane de oameni care mor pentru că nu au ce mânca sau nu au o îngrijire medicală elementară. Sfântul Părinte ne invită să vedem în bolnavi Chipul Chipurilor, Icoana Icoanelor, pe Domnul nostru Isus Hristos. În general, societatea urăşte suferinţa – pe cel care este în suferinţă îl marginalizează, îl ascunde. În evanghelia duminicii, după înmulţirea pâinilor, Isus trece lacul Galileii şi mulţimile îl aşteaptă, nu cu ce au mai bun şi mai frumos, ci îl aşteaptă cu bolnavii, îi aduc pe aceştia în faţa Lui, pentru că au înţeles că El a venit ca să ia asupra Sa suferinţa, să vindece bolile, să aducă alinare. De aceea, noi, toţi cei care suntem aproape de cei aflaţi în suferinţă, trebuie ca primul gând să-l avem la Cruce: de la misterul Crucii ne vine puterea, pentru că Dumnezeu ne-a iubit şi a murit pentru noi pe Cruce, dar a murit şi pentru cel de lângă noi. Înseamnă că misterul morţii lui Hristos din iubire trebuie să ne mişte şi pe noi sufleteşte, pentru că acela la capul căruia stăm este o persoană pentru care Hristos şi-a jertfit viaţa. Hristos este în chipul acestui om şi dacă noi reuşim să vedem în chipul bolnavului, Chipul lui Hristos, atunci îl vom putea iubi ca pe Hristos. Acesta este mecanismul spiritual al iubirii care trebuie să ne convertească inima indiferent de religie, de confesiune, sau de rasă. Hristos a murit pentru toţi pe Cruce.”
Imagini
