O lume tot mai agresivă împotriva vieţii umane
25.02.2011, Roma (Catholica) - 
În perioada 24-26 februarie 2011, în Aula Nouă a Sinodului din Vatican, se desfăşoară cea de-a 17-a adunare generală a Academiei Pontificale pentru Viaţă. Pe ordinea de zi sunt două teme principale: prima, consecinţele avortului – sindromul post-avort; şi a doua, o problemă poate mai puţin cunoscută, dar desigur de mare relevanţă, şi anume aceea a băncilor pentru conservarea cordoanelor ombilicale în perspectiva utilizării terapeutice a celulelor staminale, aflăm de pe situl Radio Vatican. „Provocarea este foarte serioasă. Trebuie să lucrăm într-o lume care se dovedeşte din ce în ce mai agresivă în privinţa vieţii umane. Misiunea noastră capătă, deci, o relevanţă tot mai evidentă şi cere o reînnoită angajare”, a spus joi în deschiderea lucrărilor plenarei Mons. Ignacio Carrasco de Paula, preşedintele Academiei.
În intervenţia sa, confirmând linia predecesorilor săi, prelatul a reafirmat că „în centrul activităţii noastre nu este o noţiune abstractă, cu atât mai puţin o ideologie. Este o persoană concretă. Din acest motiv, Academia Pontificală pentru Viaţă s-ar putea numi ‘Academia Pontificală pentru Persoană’. În faţa unei lumi tot mai agresive împotriva vieţii, misiunea noastră este aceea de a reafirma cu tărie necesitatea apărării omului în integralitatea sa”. Aceasta cere, fireşte, o oarecare „ajustare de direcţie. Am ajuns la maturitate şi deci trebuie să privim spre viitor cu ochi noi. Primul lucru de făcut este potenţarea activităţii noastre de studiu. Suntem chemaţi să înfruntăm argumente foarte complexe care cer competinţe ştiinţifice, tehnice, teologice, etice şi morale de cea mai înaltă calitate. Trebuie, aşadar, să ne adaptăm. Adeseori ne cer explicaţii adecvate şi alte dicastere vaticane, mai ales când este în joc demnitatea persoanei umane”.
Din acest motiv sunt reunite unităţi de studiu internaţionale alcătuite din cei mai mari experţi în diferite tematici de abordat. Primele două grupuri – cele care au aprofundat chestiunile băncilor de cordoane ombilicale şi a traumei post-avort – au început să lucreze în septembrie anul trecut şi acum au prezentat rezultatele studiilor lor. Deja începe munca celui de-al treilea grup de studiu, care „se va ocupa de infertilitate şi de terapiile capabile să depăşească acest obstacol”, pentru a arăta căile alternative la procreaţia asistată medical. Cuplurile cu probleme de fertilitate sunt în prezent aproape întotdeauna orientate spre structuri care practică tehnici artificiale. „Nimeni – a afirmat prelatul – nu se preocupă să îndrume aceste cupluri spre centre care tratează infertilitatea umană, un domeniu care a înregistrat enormi paşi înainte… Tocmai pentru a da răspunsuri concrete am constituit un grup de studiu din care au fost chemaţi să facă parte unii dintre cei mai buni specialişti italieni în materie. Împreună cu ei ne lărgim orizontul la lumea ştiinţifică, pentru a da viaţă unei unităţi de lucru internaţionale”.
În ceea ce priveşte obiectivele acestei adunări plenare, Episcopul Carrasco De Paula a indicat înainte de toate voinţa de a demonstra importanţa punerii la dispoziţia tuturor a unei resurse excepţionale precum cordonul ombilical, „depăşind tentaţia de a-l arunca ca şi cum ar fi un rest sau de a-l conserva pentru sine, deşi ştiind că vor fi puţine posibilităţi de a-l utiliza”. Al doilea obiectiv este acela de a demonstra că „în faţa unor probleme ce apar în urma unei întreruperi de sarcină provocate, nu se poate niciodată vorbi de sindrom”. Sindromul este „un concept clinic foarte precis”, şi în cazurile de manifestări post-avort nu se poate vorbi de sindroame corelate. „Există consecinţe, în mod cert. Acestea pot fi minime sau chiar traumatice, şi pot comporta situaţii de tulburări psihologice grave, chiar şi în domeniul familial. Este vorba, oricum, despre situaţii de evaluat pentru a-i ajuta pe cei afectaţi. Însă trebuie să fie clar că nu ne găsim în faţa unui sindrom”.
