Papa a primit în audienţă Academia Pontificală pentru Viaţă
28.02.2011, Vatican (Catholica) - amiază, în ziua de sâmbătă, 26 februarie 2011, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit în audienţă pe participanţii la întâlnirea anuală a Academiei Pontificale pentru Viaţă, condusă de noul preşedinte al Academiei, Episcopul Ignacio Carrasco de Paula. Problema sindromului post-avort, care este examinată de adunare, a spus Sfântul Părinte „revelează glasul de nesuprimat al conştiinţei morale, şi rana foarte gravă pe care ea o îndură ori de câte ori acţiunea umană trădează vocaţia înnăscută la binele fiinţei umane, pe care ea o mărturiseşte”.
„În această reflecţie ar fi util să ne îndreptăm atenţia asupra conştiinţei, uneori întunecată, a taţilor copiilor, care adesea le lasă singure pe femeile însărcinate”, a explicat Papa. „Misiunea conştiinţei morale [este] să discearnă binele de rău în diferitele situaţii ale existenţei, pentru ca, pe baza acestei judecăţi, fiinţa umană să se poată orienta în mod liber spre bine. Celor care ar dori să nege existenţa conştiinţei morale în om, reducând glasul ei la rezultatul condiţionărilor externe sau la un fenomen pur emotiv, este important să le reafirmăm că natura morală a acţiunii umane nu este o valoare extrinsecă sau opţională şi nici nu este o prerogativă a creştinilor sau a celor care cred, ci uneşte întreaga omenire. În conştiinţa morală, Dumnezeu vorbeşte fiecăruia şi invită la apărarea vieţii umane în orice moment. În această legătură personală cu Creatorul se află demnitatea profundă a conştiinţei morale şi motivaţia inviolabilităţii sale”.
„Medicii”, a continuat Pontiful, „nu pot să renunţe la misiunea gravă de a apăra de înşelăciune conştiinţa multor femei care cred că găsesc în avort soluţia la dificultăţile familiale, economice, sociale, sau la problemele de sănătate ale copilului lor. În special în această ultimă situaţie, femeia este adesea convinsă, uneori chiar de medici, că avortul reprezintă nu numai o alegere permisă din punct de vedere moral, ci chiar un necesar act ‘terapeutic’ pentru a evita suferinţe copilului şi ale familiei sale, şi îndepărtarea din societate a unei poveri ‘nedrepte’. Pe un fond cultural caracterizat de eclipsa sensului vieţii, în care s-a atenuat mult percepţia comună a gravităţii morale a avortului şi a altor forme de atentate împotriva vieţii umane, se cere de la medici o tărie specială pentru a continua să afirme că avortul nu rezolvă nimic, ci ucide copilul, distruge femeia şi orbeşte conştiinţa tatălui copilului, ruinând, adesea, viaţa de familie”.
„Totuşi”, a subliniat Sfântul Părinte, „această misiune nu se referă numai la profesiunea medicală şi la lucrătorii din domeniul sanitar. Este necesar ca întreaga societate să fie în apărarea dreptului la viaţă al celui zămislit şi a adevăratului bine al femeii, care niciodată, în nici o circumstanţă, nu va putea găsi împlinire în alegerea avortului. La fel va fi necesar… să nu lipsească ajutoarele necesare pentru femeile care, recurgând deja din păcate la avort, experimentează acum toată drama lui morală şi existenţială. Sunt numeroase iniţiativele, la nivel diecezan sau din partea unor instituţii de voluntariat, care oferă sprijin psihologic şi spiritual, pentru o recuperare umană deplină. Solidaritatea comunităţii creştine nu poate renunţa la acest tip de coresponsabilitate”.
Papa şi-a îndreptat apoi atenţia asupra celei de-a doua teme analizate de întâlnirea Academiei: folosirea celulelor-rădăcină din cordonul ombilical. „Este vorba de aplicaţii clinice importante şi de cercetări promiţătoare pe planul ştiinţific, dar care în realizarea lor depind mult de generozitatea în donarea de sânge din cordonul ombilical în momentul naşterii, şi de adaptarea structurilor, pentru a face realizabilă dorinţa de donare din partea mamelor care trebuie să nască. De aceea, vă invit pe voi toţi să deveniţi promotori ai unei adevărate şi conştiente solidarităţi umane şi creştine”. În încheiere, Pontiful şi-a reînnoit „exprimarea recunoştinţei mele faţă de preşedinte şi faţă de toţi membrii Academiei Pontificale pentru Viaţă pentru valoarea ştiinţifică şi etică cu care realizaţi angajarea voastră în slujba binelui persoanei umane. Urarea mea este ca să menţineţi mereu viu spiritul de autentică slujire care face minţile şi inimile sensibile să recunoască necesităţile contemporanilor noştri”.
