PF Daniel: Postul este o lucrare personală
06.03.2011, Bucureşti (Catholica) - 
După calendarul răsăritean, astăzi s-a citit pericopa din Evanghelia după Matei, capitolul VI, versetele de la 14 la 21. Aceasta duminică este ultima din perioada de pregătire duhovnicească pentru Postul Mare şi ne îndeamnă la o meditaţie a iertării aproapelui, a postirii nefăţarnice şi a dobândirii comorilor în ceruri, informează Radio Trinitas, citat de Basilica.ro. În cuvântul de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat folosul şi importanţa postului:
„Postul este o lucrare personală, o stare duhovnicească de recunoştinţă. Este o dăruire de sine lui Dumnezeu ca recunoştinţă pentru darul vieţii şi ca dorinţă pentru sfinţirea vieţii. Sfântul Apostol Pavel spune: ‘Înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu şi să nu vă potriviţi cu veacul acesta, ci să vă schimbaţi întru înnoirea minţii, ca să puteţi deosebi ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, ceea ce este bun şi ceea ce este desăvârşit’. A doua semnificaţie profundă a Postului Sfintelor Paşti, pe lângă cea de ofrandă duhovnicească este împărtăşirea noastră din umanitatea sfinţită a lui Hristos. Când postim noi ne unim prin rugăciune şi prin mai deasa împărtăşire cu Hristos Cel care posteşte şi care respinge ispitele lăcomiei, stăpânirii lumii acesteia şi ispitele slavei deşarte. De aceea, postul nu este doar o regulă impersonală, ci el este o întâlnire cu Hristos Postitorul şi Biruitorul ispitelor. În toate luptele duhovniceşti din timpul postului, omul contează, în primul rând, pe ajutorul lui Dumnezeu şi nu pe propriile sale forţe”.
În perioada Postului Sfintelor Paşti adunăm comori în inimă şi în cer, a spus Preafericirea Sa, arătând că „în primul rând adunăm comoara harului iertării păcatelor, adunăm comoara harului în rugăciune, adunăm sfinţenie în sufletul nostru, pace şi bucurie în Duhul Sfânt, ca arvună pentru Împărăţia Cerurilor. Aceste comori duhovniceşti sunt singurele netrecătoare şi nepieritoare, singurele pe care le putem lua cu noi în sufletul nostru când trecem din viaţa aceasta. Comorile duhovniceşti se adună nu numai prin postire, pocăinţă, rugăciune, ci şi prin milostenie. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ‘Dacă vrei ca rugăciunea ta să se înalţe repede la Ceruri dă-i două aripi, postul şi milostenia’. Postul este o ofrandă duhovnicească a noastră faţă de Dumnezeu, iar milostenia este o ofrandă faţă de semenii noştri. Astfel, iubirea noastră este completă, pentru că este iubire faţă de Dumnezeu exprimată în rugăciune şi iubire faţă de semeni exprimată în fapte bune. Fiecare milostenie făcută semenilor noştri devine în Ceruri o comoară, pentru că devine în sufletul nostru mai întâi o comoară. Făcând fapte bune sufletul nostru se îmbunătăţeşte. Dintr-o acţiune, săvârşirea binelui, primim o virtute, bunătatea din suflet şi Dumnezeu priveşte sufletul şi câtă iubire milostivă are în el şi aşa îl primeşte în Iubirea şi Bunătatea Lui din Ceruri, ca pe o lumină a iubirii milostive care merită să fie adusă în lumina iubirii milostive a Preasfintei Treimi.”
