Toamna se numără creştinii
31.03.2011, Bucureşti (Catholica) - În octombrie 2011, va avea loc în ţara noastră un recensământ al populaţiei şi al locuinţelor, parte a unei operaţiuni de recenzare mai largi, iniţiată la nivelul Uniunii Europene, aminteşte pr. Ion Armaşi într-un articol de astăzi din Ziarul Lumina. Cele 35 de criterii de recenzare, care compun formularul individual, investighează societatea din perspective considerate critice la nivel european. Astfel, un fenomen care preocupă toate statele UE este cel al migraţiei, interesând (întrebările 16-19) atât locul unde au emigrat persoanele, cât şi scopul şi durata stabilirii reşedinţei în străinătate. Relevanţa cifrelor obţinute pe acest subiect este una importantă: dacă numărul cetăţenilor stabiliţi pe o durată mare în străinătate va fi unul important, este posibil ca numărul reprezentanţilor ţării noastre în Parlamentul European (în prezent 33) să fie ‘redimensionat’ în sensul scăderii acestuia.
Părintele subliniază în articol că un criteriu „vizat de recensământ este cel al religiei persoanelor. Trebuie să remarc formularea nefericită a întrebării nr. 23: ‘Cărei religii consideră persoana că îi aparţine?’ De ce a fost evitată formularea simplă ‘cărei religii îi aparţine persoana’? Ce mesaj poartă acest ‘consideră’? Pentru cei care aparţin în mod practicant la o religie, nu este nici o problemă. Pentru cei convertiţi la o religie, de asemenea, nu sunt dubii: convertiţii sunt cei mai hotărâţi! Dar pe cei care s-au îndepărtat temporar de Biserică sau care au relaţie formală sau ocazională cu credinţa, ce îi îndeamnă acest ‘consideră’ să declare? Curentul ateist şi antireligios care îmbolnăveşte societatea individualistă, carieristă şi consumatoristă doreşte (unde am mai întâlnit asta?) să atragă cât mai multe suflete dezorientate. Ceea ce trebuie să avem în vedere când răspundem la această întrebare este că şi aceste cifre pot crea consecinţe. Un număr în scădere al creştinilor ortodocşi va atrage după sine o îmbărbătare a celor care luptă împotriva educaţiei religioase în şcoli sau împotriva susţinerii cultelor de la bugetul de stat.”
Şi continuă: „Dacă rămânem la fel de indiferenţi la ce se întâmplă în ‘cetate’, s-ar putea să avem surprize în ceea ce priveşte rezultatul numărului cetăţenilor de etnie română sau procentul celor care se mai declară creştini. Să fim, aşadar, cu luare aminte pentru că este posibil ca de un astfel de recensământ, aparent banal, să depindă abordările viitoare, politice şi sociale, cu efect direct asupra societăţii româneşti, în ansamblul ei, şi asupra familiei creştine.”
