LC: Abecedarul apologeticii
06.04.2011, Vatican (Catholica) - „Cuvântul apologetică provine din grecescul apologia. O apologie reprezenta cazul pe care un avocat îl instrumenta în numele unui client. Apologetica înseamnă aşadar a clădi un caz pentru credinţa noastră – a învăţa cum să ne explicăm şi să ne apărăm credinţa. Există trei tipuri de apologetică: cea naturală, apologetica creştină şi apologetica catolică.” Astfel începe articolul intitulat „Abecedarul apologeticii”, din cel mai nou număr din revista Lumea Catholica.
” De ce este atât de important ca noi să ne putem apăra credinţa? Pentru că aceasta conţine plenitudinea adevărului revelat al lui Dumnezeu – credinţa noastră şi numai a noastră. Putem găsi adevăr şi la alte confesiuni, dar nu în plenitudinea adevărului care se găseşte în credinţa catolică. Aşadar, trebuie să fim pregătiţi pentru a o explica şi a o apăra, pentru ca ceilalţi să poată ajunge să creadă în adevăr – în adevărul deplin. […] Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să cunoască adevărul şi omul are nevoie să cunoască adevărul pentru a fi liber. Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi doreşte ca tu şi cu mine să participăm la acest proces. Care va fi răspunsul tău?”
Autorul continuă: „Aşadar, ce trebuie să faceţi pentru a fi pregătiţi să vă apăraţi credinţa astfel încât să deveniţi apologeţi catolici? Singurul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să învăţaţi puţin mai mult despre credinţa noastră în fiecare zi. Atât. Câştigaţi zilnic o mai mare înţelegere a credinţei noastre. Observaţi că nu am spus că trebuie să aveţi o înţelegere completă a credinţei noastre. Credinţa catolică este mai adâncă decât oceanele şi nimeni, de-a lungul vieţii sale, nu va reuşi să ajungă până în străfundurile ei. De asemenea, nu am spus că trebuie să aveţi un masterat în teologie, un doctorat sau orice titlu de această natură. Nu aveţi nevoie decât de dorinţa de a învăţa mai multe despre credinţă şi apoi să acţionaţi în conformitate cu această dorinţă.”
Citind articolul veţi afla şi cele „7 reguli ale implicării”, ” pe care trebuie să vi le amintiţi când vă angajaţi în explicarea sau apărarea credinţei noastre”.
