Librăria Sfântul Iosif, 20 de ani de activitate

25.04.2011, Bucureşti (Catholica) - În luna martie, librăria Sfântul Iosif a împlinit 20 de ani. După un început modest şi nu tocmai uşor, astăzi se bucură de un număr mare de vizitatori şi cumpărători, de un public fidel care apreciază disponibilitatea şi atitudinea familiară a personalului care deserveşte librăria, atmosfera plăcută şi nu în ultimul rând calitatea produselor pe care le pot găsi în acest loc. Astăzi, la librăria Sfântul Iosif pot fi găsite cărţi religioase, tratate de teologie şi de filosofie, cărţi de psihologie, cursuri practice pentru diferite etape şi aspecte ale vieţii, muzică şi filme religioase, icoane, obiecte religioase devoţionale etc. Librăria are şi variantă online, unde doritorii pot comanda produsele prezentate pe ARCB.ro.

Încă de la început, de bunul mers al librăriei Sfântul Iosif s-a ocupat Tereza Petreş. La ceas aniversar, Cristina Şoican a intervievat-o, materialul rezultat fiind publicat în numărul din luna martie al revistei Actualitatea Creştină. Redăm în continuare textul integral.

– Cum a început totul?

– Imediat după Revoluţie, a apărut dorinţa de a înfiinţa o librărie religioasă catolică şi în Bucureşti. Iniţiativa i-a aparţinut Monseniorului Blasutti care, alături de părintele Mihai Kaiter, din Germania, au pus bazele unei librării care se numea Remesianul. Dar din motive tehnice nu s-a putut merge mai departe în acea formulă. Atunci Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti a preluat această activitate şi librăria a continuat să funcţioneze cu numele Sfântul Iosif, nume datorat vecinătăţii cu Catedrala noastră, Sfântul Iosif. În felul acesta am început să ne desfăşurăm activitatea difuzând primele cărţi, care erau tipărite la Buzău, la tipografia Arhiepiscopiei. A fost un început destul de modest; erau doar câteva cărţi abia ieşite de sub tipar (documentele Conciliului Vatican II, cărţi de rugăciune, revista Verbum, mici catehisme explicative, cărţi de predici etc). Pentru momentul acela cred că a fost mai bine aşa, deoarece era o mare lipsă de literatură religioasă; ştim bine cu toţii că până în ’89 nu aveam acces aproape deloc la acest tip de literatură.

– Librăria a avut de la început un public ţintă?

– Iniţial, ne-am orientat doar spre credincioşii catolici, încercând să le oferim cărţile religioase care lipsiseră atâta timp. Apoi am observat că foarte mulţi dintre cumpărătorii noştri sunt de alte confesiuni, mai ales creştini ortodocşi. Lucrul acesta ne-a făcut să ne deschidem orizonturile. Am adus pe rafturile librăriei noastre operele Sfinţilor Părinţi, cărţi de rugăciune şi alte produse care să fie de folos şi credincioşilor necatolici. Dar cel mai mult am dorit ca aceia care ne trec pragul să-l întâlnească pe Dumnezeu, să poată aprofunda relaţia personală cu Dumnezeu, dincolo de confesiune.

– Cum este percepută o librărie catolică într-un spaţiu majoritar ortodox?

– Cum am spus deja, mulţi dintre cumpărători sunt ortodocşi. Ei vin la noi cu multă dragoste; s-a întâmplat de multe ori să găsească diferite lucruri pe care le doreau şi nu le-au găsit într-o librărie ortodoxă. Sau dacă cer un produs şi nu-l avem, îi îndrumăm spre o librărie ortodoxă de specialitate. Directorul de la o librărie ortodoxă din vecinătate, de pe strada Kreţulescu, a venit să ne cunoască pentru că unii clienţi care au ajuns la ei au spus că au venit fiind îndrumaţi de la librăria Sfântul Iosif. Eu cred că şi prin acest tip de colaborare se construieşte ecumenismul.

– Vorbiţi-ne despre colaborarea cu celelalte librării catolice?

– Eu consider că între librăriile şi editurile catolice trebuie să existe o colaborare frumoasă şi nu concurenţă. Cred că misiunea librăriilor catolice trebuie să fie aceeaşi: prin prezenţa lor în mijlocul oamenilor şi prin activitatea lor, să-l facă cunoscut pe Dumnezeu. Îmi amintesc că în 1996, când surorile pauline au venit în ţara noastră şi au deschis o librărie şi o editură, glumind, cineva mi-a spus că mi-a sosit concurenţa. Vreau să spun că eu le consider ca fiind o completare şi nu concurenţă. Poate de aceea mi s-a părut firesc să le ajut pe surorile pauline, punându-le la dispoziţie lista mea cu furnizori şi colaboratori. Cred că între noi concurenţa nu-şi are locul, mai ales că mi se pare că oricum suntem prea puţini în faţa valului de exemple şi informaţii negative pe care-l propune mass-media şi unele cărţi ce apar pe piaţă.

– Cine v-a susţinut în aceşti ani de muncă?

– O descoperire esenţială pentru viaţa mea, aceea că Dumnezeu este iubire, şi dorinţa de a spune şi altora acest lucru, m-au ajutat în activitatea profesională, în misiunea aceasta. Doar că în viaţa de credinţă, la un moment dat, îl descoperim şi pe Isus părăsit, Isus în suferinţă. Iar eu consider că cel mai bun pedagog îl reprezintă nereuşitele, greutăţile. Când am văzut că ceva nu merge cum trebuie, că nu iese aşa cum planificasem, mi-am spus că nu am voie să mă blochez acolo, că trebuie să găsesc o cale de ieşire punându-mi toată încrederea, sprijinindu-mă pe Isus, fără ca eu să încetez să fac partea mea. El a fost cel care m-a ajutat întotdeauna să mă ridic şi s-o iau de la capăt. Dar dincolo de acest ajutor spiritual de neînlocuit am avut şi ajutoare fizice de nădejde. Încurajarea şi încrederea Înaltpreasfinţitului Ioan Robu au reprezentat pentru mine un real ajutor. De asemenea, Mişcarea Focolarelor, comunitatea din care eu fac parte, m-a susţinut mereu, atât spiritual cât şi prin prezenţa efectivă.

Apoi, mereu am avut o echipă, aproape întotdeauna tânără, care a făcut posibil ca activitatea noastră să se desfăşoare frumos şi flexibil, să putem să fim prezenţi la diferite evenimente dedicate librăriilor catolice, cum ar fi târguri de obiecte religioase, târgul de carte Gaudeamus etc. Trebuie să mărturisesc că şi cu aceste ocazii oamenii ne vizitau cu respect şi cu interes. Noi ne bucuram să arătăm încă o dată că Biserica Catolică aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea culturii şi în educaţie.

– Care este nota distinctivă a librăriei Sfântul Iosif?

– Am considerat că este foarte important ca librăria noastră să fie atractivă ca atmosferă şi ca design. Atunci când un spaţiu îi ajută pe oameni să-l descopere pe Dumnezeu, acesta trebuie să fie primitor, să degaje armonie, seninătate. Şi
cum Dumnezeu nu este doar bunătate, ci şi frumuseţe, am vrut ca lucrul acesta să transpară prin librăria noastră. Personalul librăriei încearcă mereu să trăiască în relaţiile personale şi să arate şi celor care îl vizitează că Isus este mereu prezent. Vrem ca aceia care intră în librărie, indiferent că e un cerşetor sau o personalitate, să se întâlnească cu Isus cel
viu. Şi încă un lucru important: cel care intră, pentru noi este un alt Isus. Multe persoane care ne trec pragul, intră ca la o librărie obişnuită şi poate că nu sunt obişnuiţi să intre şi în biserică. Dar sunt mişcate de atmosfera şi de armonia din librăria noastră. De multe ori punem muzică clasică, spirituală sau religioasă pentru a-i ajuta pe oameni să-şi apropie mai mult sufletul de Dumnezeu. Prin simpla noastră prezenţă dorim să fim semn al prezenţei lui Dumnezeu între oameni.

– În loc de încheiere…

– Aş vrea să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceşti 20 de ani de muncă, cu reuşite şi lipsuri. Le mulţumesc cumpărătorilor şi vizitatorilor pentru fidelitatea lor. Le mulţumesc celor care, de-a lungul timpului, au făcut echipă alături de mine, pentru colaborarea lor frumoasă şi rodnică. Le mulţumesc celor care au venit cu sugestii, cu noi cerinţe pe care le-am simţit ca pe o provocare. Mulţumesc celor care m-au criticat, pentru că m-au făcut să înţeleg că este loc pentru mai bine, că nu este niciodată punctul terminus, mereu trebuind să tinzi spre mai sus, spre mai bine.