Recunoştinţă pentru un om al credinţei şi al rugăciunii

03.05.2011, Vatican (Catholica) - Secretarul de stat al Vaticanului a condus Biserica în a-i aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru un „om al credinţei şi al rugăciunii” şi o „călăuză la trecerea între două milenii”. În dimineaţa zilei de luni, 2 mai 2011, în Piaţa San Pietro, Cardinalul Tarcisio Bertone a celebrat Sfânta Liturghie de aducere de mulţumire pentru beatificarea de duminică a Papei Ioan Paul al II-lea. După o mărturie oferită de cel care a fost timp îndelungat secretarul personal al acestui Papă, Cardinalul Stanislaw Dziwisz, şi o lectură a câtorva poezii ale lui Karol Wojtyla, a început Sfânta Liturghie, cu partea muzicală susţinută de un cor format din muzicieni atât din Roma cât şi din Polonia.
„Să cântăm Domnului un cântec de glorie, pentru darul acestui mare Papă”, a invitat Cardinalul mulţimea numeroasă care a participat la celebrare. Secretarul de stat, care a făcut parte din Curia Romană timp de 10 ani în timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, a spus că toţi – „unii de aproape, alţii de departe” – au putut să vadă coerenţa Pontifului polonez. „Era un om adevărat pentru că era inseparabil legat de Cel care este Adevărul. Urmându-l pe Cel care este Calea, era un om mereu pe drum, mereu îndreptat spre binele cel mai mare pentru orice persoană, pentru Biserică şi pentru lume şi spre ţinta care pentru orice credincios este gloria Tatălui. Era un om viu, pentru că era plin de Viaţa care este Cristos, mereu deschis la harul său şi la toate darurile Duhului Sfânt”.

Cardinalul Bertone a evidenţiat în mod particular viaţa de rugăciune a Papei Ioan Paul al II-lea. „Era un om al credinţei, un om al lui Dumnezeu, care trăia din Dumnezeu”, a amintit Cardinalul salezian. „Viaţa lui era o rugăciune continuă, constantă, o rugăciune care îmbrăţişa cu iubire pe fiecare locuitor al planetei, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi din această cauză vrednic de orice respect… Graţie credinţei care se exprima mai ales în rugăciune, Papa Ioan Paul al II-lea era un autentic apărător al demnităţii fiecărei fiinţe umane şi nu un simplu combatant pentru ideologii politico-sociale. Pentru El, orice femeie, orice bărbat, era o fiică, un fiu al lui Dumnezeu, indiferent de rasă, de culoarea pielii, de provenienţa geografică şi culturală, şi chiar de crezul religios. Raportul său cu orice persoană este sintetizat în acea frază minunată pe care a scris-o: ‘Celălalt îmi aparţine'”.

Rugăciunea lui a fost „mijlocire constantă pentru toată familia umană, pentru Biserică, pentru fiecare comunitate de credincioşi, pe tot pământul”, a adăugat Cardinalul Bertone. Şi a fost o rugăciune „probabil cu atât mai eficace” cu cât a fost marcată de suferinţă. „Oare nu de aici – din rugăciune, din rugăciunea legată de atâtea evenimente dureroase ale sale şi ale celorlalţi – provenea preocuparea sa pentru pacea în lume, pentru convieţuirea paşnică a popoarelor şi a naţiunilor?” „Cât de mult s-au verificat în viaţa sa cuvintele pe care le-am auzit în Evanghelia de astăzi: ‘Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi’. Cu toţii am văzut cum i-a fost luat tot ceea ce omeneşte putea să impresioneze: forţa fizică, expresia trupului, posibilitatea de a se mişca, până şi cuvântul”.

„Şi atunci, mai mult ca oricând, el a încredinţat viaţa sa şi misiunea sa lui Cristos, pentru că numai Cristos poate să mântuiască lumea. Ştia că slăbiciunea sa trupească arăta şi mai clar că Cristos lucrează în istorie. Şi oferind suferinţele sale Lui şi Bisericii sale, ne-a dat nouă tuturor o ultimă, mare lecţie de umanitate şi de abandonare în braţele lui Dumnezeu”. „Să cântăm Domnului un cântec de glorie, pentru darul acestui mare Papă: om al credinţei şi al rugăciunii, păstor şi martor, călăuză în trecerea dintre două milenii. Acest cântec să lumineze viaţa noastră, pentru ca nu numai să îl venerăm pe noul Fericit, ci, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, să şi urmăm învăţătura lui şi exemplul lui”.