Astăzi este nevoie de curaj pentru a deveni preot
22.05.2011, Iaşi (Catholica) - Cardinalul Stanislaw Dziwisz, fostul secretar al Papei Ioan Paul al II-lea, actualul Arhiepiscop Mitropolit de Cracovia, se află în România în perioada 18-22 mai 2011. La Bucureşti a primit titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii, a participat la simpozionul „Fericitul Ioan Paul al II-lea”, organizat la Academia Română, a sfinţit statuia Fericitului Ioan Paul al II-lea din Popeşti-Leordeni, a celebrat Liturghia în Catedrala Sfântul Iosif şi s-a întâlnit cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La Iaşi a celebrat o Liturghie la Institutul Teologic, a sfinţit biserica din Poiana Micului, s-a întâlnit cu polonezii din Soloneţu Nou şi a vizitat sanctuarul din Cacica. Fiind prezent la Iaşi, a binevoit să răspundă la câteva întrebări, într-un interviu publicat pe Ercis.ro.
Pentru început, Cardinalul a vorbit despre cum îşi trăiesc credinţa catolicii polonezi: „În Occident se credea că odată cu intrarea Poloniei în Comunitatea Europeană, credinţa şi practica creştină se vor schimba, polonezii vor deveni mai liberali, vor pierde vocaţiile sau cel puţin se vor reduce, lumea se va îndepărta de Biserică etc. Nu s-a verificat nimic din toate acestea. Oamenii au rămaşi ataşaţi de Biserică, ataşaţi de Cristos şi de practicile religioase care sunt la înălţime. De exemplu, sunt regiuni în care participarea la Liturghia de duminică ajunge la 70-80 %. În Cracovia procentul este mai mic, pentru că, fiind un oraş mare, sunt prezente elemente diverse. Dar 50 % sau chiar mai mulţi sunt prezenţi la Liturghie”. Dintre problemele întâmpinate, a menţionat menţinerea tinerilor aproape de Biserică: „Ei caută loc de muncă, se pregătesc pentru viaţă, de cele mai multe ori singuri. Există riscul să se îndepărteze de Biserică. Încercăm să le fim aproape, să răspundem întrebărilor lor şi prin intermediul mişcărilor şi asociaţiilor care sunt destul de vii”.
O altă problemă menţionată a fost cea a crizei demografice: „se nasc din ce în ce mai puţini copii… Lipsa copiilor duce apoi la închiderea şcolilor. Este apoi problema familiei. Mulţi au găsit de lucru în afara ţării. Nu în SUA, acolo merg puţini şi de obicei se întorc. Cei mai mulţi sunt în Europa. Aceasta face ca viaţa familială să fie puţin în dificultate: separări, pericolul de noi prietenii, creşte numărul divorţurilor”. Chiar şi în privinţa vocaţiilor, „dacă numărul copiilor scade, vor fi probleme în viitor. Acum seminariile sunt pline. Lipsesc vocaţiile la viaţa consacrată. Sunt surori puţine. Este un semn poate al crizei prin care trec femeile. Ele sunt mai uşor influenţate de modă.
Vorbind despre vocaţia sa la preoţie, Cardinalul a arătat: „De mic copil m-am văzut preot. Cred că acest gând mi-a venit pentru că am fost mult timp ministrant, am stat pe lângă preoţi la Liturghie. Am avut preoţi şi cateheţi care au trezit în mine dorinţa de a devenit preot. Apoi, în şcoală şi în liceu, am căutat să am grijă ca această dorinţă să nu adoarmă”. Referitor la relaţia sa cu Papa Ioan Paul al II-lea, ca secretar al acestuia, Cardinalul a precizat: „Raportul a fost unul familial. El a fost pentru mine profesor, apoi Episcop. Într-o seară mi-a spus că trebuie să merg să îl ajut. Am întrebat când. El mi-a spus: ‘Astăzi’. A doua zi am mers şi aşa am rămas 39 de ani în slujirea de secretar: 20 de ani la Cracovia şi 19 ani la Vatican, pe durata întregului pontificat. Am împărtăşit viaţa lui. Activitatea mea a depins de a lui. Raportul a fost de părinte şi fiu”.
Cel mai mult la Papa Ioan Paul al II-lea „impresiona legătura sa cu Domnul. Devoţiunile sale, practicile sale religioase arătau aceasta de la început. Se vedea că este un om al lui Dumnezeu. Acele cuvinte: ‘Deschideţi larg porţile lui Cristos’ el le-a pus în practică de mic, ca adolescent şi tânăr. A deschis inima sa pentru Isus Cristos. Atunci a început această prietenie între el şi Isus… Omul se explică pe sine doar prin Isus Cristos, spunea el. Istoria însăşi se explică prin acel Isus care s-a născut, ne-a mântuit, l-a răscumpărat pe om. Totul se explică în Isus Cristos. Era o cristologie pe care el a trăit-o de mic”. Arhiepiscopul de Cracovia a declarat şi faptul că după ce a devenit Papă, „era la fel. Nu a schimbat nimic, nu avea nevoie să schimbe ceva ca Papă. A fost un om simplu, autentic, un om de mare credinţă, dedicat misiunii sale. Nu pierdea vremea. Era mereu prins de activităţi, de studiu…”
Menţionând întâlnirea sa la Institutul Teologic din Iaşi cu seminarişti, Cardinalul a arătat: „Am fost mereu aproape de Seminarul vostru. M-am interesat prin Episcopul vostru, pe care îl cunosc de mulţi ani. El a căutat sprijin, mijloace pentru a susţine Seminarul mare şi Seminarul mic. Când venea la Sfântul Părinte trecea şi pe la mine. Aşa a crescut această apropiere şi preocupare pentru Seminar. Am dorit să îi întâlnesc personal pe seminarişti pentru a le spune: curaj. Astăzi este nevoie de curaj pentru a deveni preot. Lumea nu este întotdeauna favorabilă unei asemenea alegeri. Într-o lume în care mulţi caută bunăstarea sau o viaţă uşoară este nevoie de curaj pentru a merge înainte în slujirea lui Isus Cristos… Astăzi lumea are nevoie de martori adevăraţi, de preoţi adevăraţi totalmente dedicaţi lui Isus Cristos: este radicalismul evanghelic. Acest lucru atrage lumea. Acest lucru este fundamental astăzi: mărturia, radicalismul. Lumea caută martorii. Dacă vede martori va putea să meargă înainte, să îi urmeze.
