Familia lui Dumnezeu, familia omului, familia popoarelor (III)
29.05.2011, Bucureşti (Catholica) - În contextul Anului omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii, Patriarhia Română şi Comunitatea Sant”Egidio au organizat la Palatul Patriarhiei din Bucureşti conferinţa internaţională „Să convieţuim într-o perioadă de criză – familia lui Dumnezeu, familia omului, familia popoarelor”. Evenimentul s-a bucurat de o participare la nivel înalt (vezi prima ştire). Au fost prezentate poziţiile teologice ale celor două Biserici despre rolul şi valoarea familiei, precum şi abordarea problemelor şi ameninţărilor la care aceasta este supusă din cauza secularismului şi culturii individualiste care domină societatea modernă. Basilica.ro a publicat fragmente din prelegerile personalităţilor participante la conferinţă. Cităm în continuare din prezentările unor vorbitori ortodocşi.
Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a spus: „Revelaţia biblică este baza pentru adevărata redresare a familiei. Omul este fiinţă complementară, bărbat şi femeie, iar familia este o coexistenţă, nu o existenţă paralelă, pentru că nu e formată din monade paralele, ci este vorba de o coexistenţă. Omul este fiinţă personală, nu individ, are un nume şi are un chip, iar persoana se împlineşte numai când iese în întâmpinarea celuilalt. În Sfânta Treime, această relaţie se numeşte perihoreză, adică fiecare persoană are centrul vieţii sale o altă persoană, nu pe sine însăşi. Celălalt este centrul atenţiei şi iubirii persoanei. Egoismul este depăşit de iubire, de autodăruire şi de sacrificiu, iar cuvintele iubire jertfelnică sau iubirea ca dăruire de sine sunt foarte greu de înţeles astăzi. În Noul Testament, căsătoria se înalţă în har prin prezenţa Mântuitorului în familie. Păcatul a venit în lume printr-o familie, printr-un cuplu, Adam şi Eva, şi prima minune a Mântuitorului Iisus Hristos este săvârşită în momentul întemeierii unei familii la nunta din Cana Galileii. Sfântul Efrem Sirul spune că după cum apa a fost transformată în vin şi a adus bucurie, tot aşa căsătoria naturală este transformată în binecuvântare de a fi icoana eshatologică a iubirii dintre Hristos şi Biserică”.
Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, este citat astfel: „Tema conferinţei este un îndemn adresat de Biserică omului contemporan de a-şi înţelege vocaţia de persoană creată după chipul lui Dumnezeu, capabilă de comunicare şi comuniune, atât cu persoanele Sfintei Treimi prin rugăciune, cât şi cu semenii săi prin fapte de cooperare şi solidaritate. Astfel, pornind de la însemnătatea familiei omului, întemeiată pe relaţie de iubire profundă între un bărbat şi o femeie, binecuvântată de Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii săvârşite în Biserică, continuând cu reflecţii asupra familiei lui Dumnezeu în înţelesul omenirii întregi, asupra căreia Dumnezeu îşi revarsă darurile sale, ajungem la familia popoarelor care convieţuiesc pe pământul dăruit de Dumnezeu lor ca moştenire, pentru ca lucrându-l cu înţelepciune şi prin muncă cinstită să-şi sfinţească viaţa trecătoare în perspectiva moştenirii Împărăţiei lui Dumnezeu.”
Pr. Vasile Răducă, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, a afirmat: „Nu putem spune că altădată nu a existat suferinţă la nivelul vieţii familiale, dar modul în care este generată suferinţa în şi de familia de azi, neputinţa oamenilor de a-şi constitui o familie, fenomenul nerodirii familiei sau abandonarea roadelor acesteia sunt tot atâtea motive de profundă îngrijorare. Îmi îngădui să spun că familia modernă este în criză pentru că omul modern a pierdut familiaritatea omului cu Dumnezeu, este dezorientată pentru că a pierdut orientarea spre punctul fix indicat de busola creştină, punct fix care nu este nordul, nici apusul, ci ‘Răsăritul Cel de Sus’. Familia creştină are nevoie de reorientare, dar aceasta nu va fi posibilă şi fiabilă decât dacă se face întru Hristos, aşa cum a fost El prezentat de Orientul primelor secole creştine. După cum ştim, cunoaşterea şi apropierea de Dumnezeu au constituit preocuparea omului de oricând şi de pretutindeni, iar consecinţa socială a modului de înţelegere a lui Dumnezeu a fost imediată, chiar şi în cazul familiei.”
