Fecioara Maria şi Conciliul Vatican al II-lea
02.06.2011, Iaşi (Catholica) - Sâmbătă 4 iunie 2011, Academia Pontificală Mariană Internaţională organizează un seminar de studiu pentru a pregăti al XXIII-lea Congres Mariologic Marian Internaţional cu tema „Mariologia pornind de la Conciliul al II-lea din Vatican. Receptare, bilanţ şi perspective”. Scopul seminarului este acela de a întocmi o schiţă de program al Congresului Mariologic Internaţional care se va desfăşura în anul 2012. Luând în considerarea marele interes pentru evenimentele care se referă la Fecioara Maria printre credincioşii creştini şi nu numai, agenţia Zenit l-a intervievat pe părintele Stefano Cecchin O.F.M., secretar al Academiei Pontificale Mariane Internaţionale. Interviul a apărut tradus de pr. Mihai Pătraşcu pe Ercis.ro.
– Cine era Maria şi care este rolul ei în istoria mântuirii conform religiei creştine?
– Maria era mama lui Isus. Acum, prin dorinţa explicită a lui Cristos de pe cruce, este mama celui care şi-a conformat viaţa lui Cristos: este mama adevăraţilor discipoli ai lui Isus. Rolul fundamental al Fecioarei în istoria mântuirii este acela că a permis cu „da”-ul ei ca să se realizeze întruparea prin intermediul căreia noi am fost mântuiţi. Graţie ei, Fiul lui Dumnezeu a devenit fratele nostru!
– Deşi fiind de natură umană, creştinii o situează pe Maria într-o dimensiune care merge dincolo de sfinţenie. Fecioara este invocată ca fiind cea mai influentă în mijlocirile faţă de Domnul. Pentru ce?
– Sfinţenia este legată de apropierea de Dumnezeu. Cine mai mult decât Maria a fost aproape de Dumnezeu? Ea l-a ţinut în sânul ei timp de nouă luni pe Cel care trăia în sânul Tatălui (cf. In 1,18)! Sau cum spun Părinţii Bisericii: „Ea a conţinut în sine pe Cel pe care nici măcar cerurile nu îl pot conţine”. Pentru acest motiv, sfinţenia Mariei a fost receptată ca fiind cea mai mare, pentru că este cea mai aproape de Dumnezeu, dar şi cea mai intimă, pentru că „trupul lui Cristos este trupul Mariei” (Sfântul Augustin). Isus şi Maria s-au bucurat de o profundă intimitate care i-a unit nu numai în trup ci şi în sentimente, în credinţă, în viaţă şi în moarte. Acum ea este ridicată în glorie cu Fiul şi este alături de el. Aşadar, cine, mai mult decât Maria, poate să prezinte necesităţile noastre lui Isus? Iubirea pe care o avem faţă de Mama lui Isus revarsă în noi încredere că ea nu poate să nu asculte rugăciunile noastră şi că stând lângă Isus cu siguranţă va fi ascultată de el. Să ne amintim de poetul care spune: „Femeie, eşti atât de mare şi ai o aşa valoare, încât cel care vrea har şi la tine nu aleargă, dorul lui vrea să zboare fără aripi” (Paradisul 33).
– Maria este femeie şi este foarte frumoasă. În ce mod poate să fie un exemplu de virtute pentru timpurile noastre? Multe femei afirmă că o văd pe Maria prea mare şi prea îndepărtată de realitatea pământească. Dumneavoastră ce credeţi?
– Devoţiunea din trecut a îmbrăcat-o pe Fecioară cu mantii foarte preţioase, cu coroane regeşti, etc., uitând încet-încet umanitatea ei. Cotitura antropologică a Conciliului al II-lea din Vatican a făcut să se redescopere „femeia din Nazaret” în umanitatea ei deplină. În ea găsim, alături de Isus, o femeie realizată pe deplin, dar numai după ce a primit voinţa lui Dumnezeu care se revela în ea în drumul ei constant de credinţă care o revelează ca adevărată ucenică a lui Cristos. În Maria găsim toate expresiile umanităţii care primeşte un fiu care o încarcă de responsabilitate, pe care îl creşte, pe care îl educă, etc. şi, rămânând văduvă, îl vede plecând de acasă, iubit dar şi neînţeles, până la cruce. Ce este mai teribil pentru o mamă dacă nu să vadă un fiu nevinovat care moare? Redescoperirea umanităţii Mariei, a misiunii ei de educatoare a omului Isus (cu toate relevanţele sale psihologice etc.), ne face să ne încredem în ea nu numai ca o prietenă care înţelege situaţia noastră umană, ci şi ca un model care ne arată că este posibil să trăim evanghelia în plinătate.
– Sunt nenumărate fenomenele de devoţiune faţă de Sfânta Fecioară Maria. Milioane de persoane se roagă în fiecare zi. Ce credeţi despre fenomene ca acela care se întâmplă la Medjugorje?
– Orice dar care vine de la Dumnezeu este har. Însă el nu poate să fie un adaos la darul revelaţiei care este deja conţinut în Sfânta Scriptură şi este corect interpretat de Biserică. Personal, eu îl găsesc pe Dumnezeu, pe Maria şi pe sfinţi în liturgia Bisericii, pe care mulţi ar trebui s-o redescopere ca loc obişnuit în care Dumnezeu se manifestă! Apoi, şi eu iubesc sanctuarele, locurile de pelerinaj la care este bine de mers din când în când pentru a revigora spiritul.
– Academia voastră pregăteşte al XXIII-lea Congres Mariologic Internaţional despre mariologie pornind de la Conciliul al II-lea din Vatican. Ne puteţi ilustra conţinuturile şi finalităţile?
– La 4 iunie 2011 va fi un seminar la Universitatea Pontificală Antonianum (via Merulana 124, Roma) ca pregătire pentru acest eveniment, numit şi „Conciliul cel care promovează mariologia”. La fiecare patru ani, diferiţi mariologi din lume se adună la acest Congres pentru a pune împreună rezultatele cercetărilor lor despre Fecioara Maria. În acest seminar vom încerca să abordăm tema şi modul în care vrem să o tratăm pentru a schiţa care pot să fie domeniile de cercetare pentru viitorul mariologiei.
