Un martir de la Dachau beatificat în Germania
14.06.2011, Berlin (Catholica) - Pr. Alois Andritzki a fost ucis la Dachau în 1943, pe când avea 28 de ani, pur şi simplu pentru că era preot catolic. Acum este recunoscut ca Fericitul Alois, după ce luni a fost beatificat în Dieceza germană de Dresden-Meissen, în cadrul unei celebrări prezidate de Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Papa l-a menţionat după rugăciunea Regina Caeli de duminică.
Postulatorul cauzei de beatificare, Andrea Ambrosi, a declarat pentru Zenit că pr. Andritzki a fost considerat de colegii de închisoare ca fiind un sfânt, murind cu această reputaţie. „Atitudinea sa a fost de întărire a credinţei printr-o stare de bucurie permanentă”, a explicat Ambrosi. „Din acest motiv cu toţii l-au iubit.” Alois Andritzki s-a născut în 1914 în Radibor, un mic sat din estul Germaniei, la graniţa cu Polonia. Familia sa a făcut parte din puţinii catolici care trăiau în acea zonă populată cu imigranţi din ţările slave. La 20 de ani a intrat la Facultatea de Teologie a Academiei arhiepiscopale din Padeborn. A arătat acolo interes pentru filosofie şi pedagogie. A urmat apoi seminarul din Bautzen, fiind hirotonit diacon în 1938 şi preot în anul următor.
Ca preot s-a dedicat în special slujirii tinerilor. „A fost un preot umil şi simplu, gata mereu să îşi ajute semenii”, a spus Ambrosi. „În plus îi plăceau sporturile şi spunea mereu că un spirit sănătos locuieşte într-un trup viguros.” În iarna lui 1941, după ce a organizat o reprezentaţie teatrală, pr. Andritzki a fost arestat. „De la un martor ştim că la sfârşitul piesei de teatru au venit cei de la Gestapo, cerându-i-se acestei persoane să scrie numele tuturor celor prezenţi.” Capelanul Andritzki era în mod special vizat, fiind în cele din urmă arestat. Se crede că a vorbit împotriva regimului nazist şi de aceea s-a considerat că nu poate scăpa nepedepsit. Persecutorii i-au întocmit un dosar pentru că dădea mărturie despre credinţa sa, lucru „intolerabil pentru regimul socialist naţional”. A fost trimis la închisoarea din Dresden, unde a stat două luni. După terminarea sentinţei, în loc să fie eliberat a fost trimis la lagărul de la Dachau.
Familia sa a apelat la justiţie. Tatăl, Johann Andritzki, a scris o impresionantă scrisoare către înaltul ofiţer de securitate al Reich-ului din Berlin, cerând ca fiul său să fie eliberat din moment ce nu mai erau acuzaţii împotriva lui. Eforturile i-au fost în van. Pr. Alois a fost ucis la 3 februarie 1943. Conform rapoartelor Gestapo, a murit de tifos, dar de fapt a primit o injecţie letală. Mărturia sa a fost considerată ca un balsam pentru cei din lagărul de concentrare. „În teroarea în care trăiau cu toţii în lagărul din Dachau”, a declarat Ambrosi, „se spune că oricine îl vedea pe Alois dimineaţa rămânea vesel pentru tot restul zilei.”
