Tăcerea ne permite să îl ascultăm pe Dumnezeu
13.08.2011, Castel Gandolfo (Catholica) - Trebuie să ne facem timp pentru tăcere în vieţile noastre dacă dorim să ne rugăm şi să îl ascultăm pe Dumnezeu, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri, 10 august 2011. „Tăcerea este condiţia ambientală care favorizează mai bine reculegerea, ascultarea lui Dumnezeu, meditaţia”, le-a spus el pelerinilor reuniţi la reşedinţa sa de vară de la Castel Gandolfo, la sud de Roma. „Deja însuşi faptul de a gusta tăcerea, de a ne lăsa, ca să spunem aşa, ‘umpluţi’ de tăcere, ne predispune la rugăciune”. De aceea, a arătat Sfântul Părinte, călugării şi călugăriţele şi-au înfiinţat în mod tradiţional comunităţile lor „în locuri deosebit de frumoase, la sate, pe coline, în văile montane, pe malul lacurilor sau pe malul mării, sau chiar pe mici insule”.
„Aceste locuri unesc două elemente foarte importante pentru viaţa contemplativă: frumuseţea creaţiei, care face trimitere la frumuseţea Creatorului, şi liniştea garantată de depărtarea faţă de oraşe şi faţă de marile căi de comunicaţie”. Papa a schiţat istoria căutării lui Dumnezeu de către om – şi a căutării omului de către Dumnezeu – realizată în tăcere şi rugăciune. Din Vechiul Testament, el a arătat că Dumnezeu i-a vorbit profetului Ilie pe Muntele Sinai „într-o dulce adiere” şi nu prin vânt, cutremur sau foc. Pontiful a evidenţiat apoi viaţa Sf. Clara de Assisi, din secolul al XIII-lea – a cărei celebrare era a doua zi – arătând cum a ea a întemeiat o comunitate la San Damiano, la periferia oraşului Assisi, „trăind din rugăciune şi din munci mici”. „Dumnezeu vorbeşte în tăcere, dar trebuie să ştim să îl ascultăm. Pentru aceasta mănăstirile sunt oaze în care Dumnezeu vorbeşte omenirii; şi în ele se află curtea interioară, un loc simbolic, pentru că este un spaţiu închis, dar deschis spre cer”.
Aşadar, atunci când privim lucrurile „într-o optică spirituală, aceste locuri ale spiritului sunt o structură de bază a lumii! Şi nu este o întâmplare faptul că multe persoane, în special în perioadele de pauză, vizitează aceste locuri şi se opresc acolo pentru câteva zile: şi sufletul, slavă Domnului, are exigenţele sale!” Papa Benedict al XVI-lea a concluzionat discursul său arătând şi alte figuri de sfinţi „care ne amintesc de importanţa de a ne îndrepta privirea spre ‘lucrurile din cer’, ca sfânta Edith Stein, Tereza Benedicta a Crucii, carmelitană, co-patroană a Europei, celebrată ieri… Şi la sfârşit să ne îndreptăm privirea noastră spre Fecioara Maria, pentru ca să ne înveţe să iubim tăcerea şi rugăciunea”. Papa a încheiat audienţa conducând credincioşii în recitarea rugăciunii Tatăl nostru şi dând binecuvântarea apostolică.
